Căi de Atac Privind Contractele de Achiziții Publice

Ordonanţa de urgenţă nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii a fost adoptată ca urmare a angajamentelor asumate de România in cadrul capitolului 1 "Libera circulaţie a mărfurilor" şi al recomandărilor Comisiei Europene.

Conform articolului 1 din ordonanţa de urgenţă reiese ca aceasta reglementează procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică şi a contractului de concesiune de lucrări publice şi de servicii, precum şi modalităţile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri.

Pentru a aproba normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 s-a adoptat Hotărârea de Guvern nr. 925 din 2006. În dispoziţiile generale ale Hotărârii de Guvern se precizează ca în cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa prevederilor ordonanţei de urgenţă, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de atribuire, de a promova concurenţa între operatorii economici precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la atribuirea contractului. Iar în alin.3 se precizează că pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita apariţia unor situaţii de natură să determine existenţa unui conflict de interese şi/sau manifestarea concurenţei neloiale. În cazul în care constată apariţia unor astfel de situaţii, cum ar fi cele prevăzute la art. 67 – 70 din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă are obligaţia de a elimina efectele rezultate dintr-o astfel de împrejurare, adoptând potrivit competenţelor, după caz, măsuri corective de modificare, încetare, revocare, anulare şi altele asemenea ale actelor care au afectat aplicarea corectă a procedurii de atribuire sau ale activităţilor care au legătură cu acestea.

Contract de achiziţie publică - contractul care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), din Ordonanţa de urgenţă, cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă.

Cu cât etapele şi activităţile din cadrul unui proces sunt mai bine identificate şi planificate, cu atât eficienţa şi eficacitatea procesului, cât şi maniera de desfăşurare şi monitorizare a acestuia sunt semnificativ îmbunătăţite. Procesul de achiziţie publica include următoarele etape:

1. Planificare achiziţii

2. Iniţiere şi lansare procedură

3. Derulare procedură

4. Finalizare procedură

5. Administrare contract.

Conform art. 66 pe parcursul aplicării prodedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese si/ sau manifestarea concurenţei neloiale. Cu toate acestea art. 255 in aliniatul 1 prevede ca persoana care se consideră vătămată într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu încălcarea dispoziţiilor legale in materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională sau in justiţie. Iar aliniatul 2 prevede ca despăgubirile se solicită numai prin acţiune in justiţie, in condormitate cu dipoziţiille legii contenciosului- adminitrativ. Conform art.255 aliniatul 3 prin persoană care se consideră vătămată se înţelege oricine are un interes legitim în legătură cu un contract de achiziţie publică şi care:

- suferă,

- riscă să sufere,

- a suferit un prejudiciu

ca o consecinţă a unui act nelegal sau a unei decizii nelegale, are dreptul de a utiliza următoarele căi de atac:

- calea administrativa, şi/sau

- calea introducerii unei acţiuni în justiţie.

CALEA DE ATAC ADMINISTRATIVĂ

Forma de atac pe cale administrativă este contestaţia.

- Autoritatea contractantă este singura în măsură să soluţioneze contestaţiile

printr-un compartiment / comisie numită în acest sens.

- Contestaţia trebuie:

- formulată în scris;

- să precizeze explicit faptul că reprezintă o contestaţie;

- să facă referire la actul sau decizia invocată ca nelegală;

- să prezinte interesele lezate şi/sau prejudiciile pe care le-a suferit, le

suferă sau le poate suferi;

- să prezinte modul în care se aşteaptă să fie rezolvat cazul în speţă.

- După primirea unei contestaţii, procedura pentru atribuirea contractului se suspendă.

Nu se suspendă procedura atunci când:

- contestaţia este în mod evident nejustificată;

- conţinutul contestaţiei este în mod evident neserios;

- există un pericol iminent de a afecta grav un interes public major.

Interesul public major poate fi invocat dacă există o situaţie de forţă majoră.

Forţă majoră - un eveniment mai presus de controlul părţilor, care:

- nu se datorează greşelii sau vinii acestora,

- nu putea fi prevăzut în momentul încheierii contractului

- face imposibilă îndeplinirea contractului.

Sunt considerate asemenea evenimente: războaie, revoluţii, incendii, inundaţii sau orice alte catastrofe naturale, restricţii apărute ca urmare a unei carantine, embargou (enumerarea nu este exhaustivă, ci enunţiativă).

- Decizia de suspendare se comunică contestatorului şi celorlalţi participanţi încă implicaţi în procedură, însoţită de o copie a contestaţiei.

- Participanţii încă implicaţi în procedură au dreptul de a se asocia la acea

contestaţie, înştiinţând autoritatea despre aceasta în termen de 5 zile de la luarea la cunoştinţă privind depunerea unei contestaţii.