Culoare Implimentata Mobilei

MODALITATE DE VALORIFICARE SUPERIOARA A MASEI LEMNOASE

Obiectele de mobilier au fost, sunt si vor fi prezente mereu in viata omului. Ele scot in evidenta relațiile sociale, relațiile economice, obiceiurile si modul de viața al societarii omenești dintr-o anumita perioada.

Procesul de realizare a obiectelor de mobilier a fost strâns legat de arhitectura, in funt ie de aceasta obiectele de mobilier s-au si dezvoltat.

Mediul in care omul traiste si își desfășoară activitatea este rezultatul acțiunii combinate a mai multor factori, dintre care obiectele de mobilier joaca un rol foarte important in crearea micromediului

înconjurător, deoarece marea majoritate a timpului petrecut de oameni are loc in clădiri.

Drumul parcurs de evoluția mobilei in decursul timpurilor este paralel cu cel al arhitecturii, amândouă fiind legate de apariția de noi materiale, de progresul tehnic si de nevoile oamenilor mereu in schimbare1.

Pana la mijlocul secolului al XIX-lea mobila s-a realizat de meseriași in cadrul manufacturilor amplasate de regula pe lângă curțile regilor. Odată cu apariția mașinilor de prelucrare a lemnului producția de mobila s-a realizat la nivel industrial făcând astfel posibila satisfacerea nevoilor tuturor categoriilor de consumatori.

Product ia pe scara industriala a încercat sa imite munca manuala, dar nu a reușit niciodată sa reproducă obiectele de mobilier realizate in cadrul manufacturilor.

Odată cu dezvoltarea industriei metalurgice, lemnul a început sa fie înlocuit de către metal in realizarea unor obiecte de mobilier, primul pas in aceasta direcție fiind făcut de Anglia, astfel de obiecte de mobilier fiind destinate in special pentru dotarea institut iilor.

La realizarea obiectelor de mobilier s-au folosit sute de specii de lemn, multe dintre ele fiind caracteristice unei anumite perioade istorice, iar unele dintre ele printre care si stejarul s-a folosit dintotdeauna. Pana in secolul al XIX-lea la realizarea mobilei s-a folosit lemnul masiv sub forma de cherestea, locul acestuia fiind luat treptat de noile materiale descoperite spre sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, cum ar fi placajul, PAL-ul si PFL-ul.

CULOAREA

Universul psihologic al culorilor

Culoare si afectivitate. Efectele psihologice ale culorilor

Culoarea, aceasta fermecătoare însușire a tuturor lucrurilor, constituie una din componentele importante nu numai ale echilibrului ambiantei interioare a locuinței, ci si a stării noastre afective. O culoare este cu atât mai calda cu cât se apropie mai mult de roșu, si cu atât mai rece cu cât este mai dominant albastrul. Culorile închise induc stări depresive, descurajante, cele prea vii sunt obositoare, iar culorile deschise înveselesc. Tot culoarea este cea care ne face bucuroși, deschiși, comunicativi, sociabili sau, dimpotrivă, tăcuți, interiorizați, meditativi.

Culorile au putere de influențare asupra stării fiziologice a organismului, proceselor psihice si stării noastre afective, lucru dovedit printr-o serie de cercetări științifice. De exemplu, un mediu înconjurător prea monoton si rece, din punct de vedere coloristic, induce o creștere a tensiunii nervoase, o stare de iritare permanenta, pe când alegerea cu discernământ a culorilor creează o stare de buna dispoziție si optimism. Cunoașterea caracteristicilor afective ale culorilor permite realizarea de aranjamente coloristice plăcute ochiului, care sa contribuie la crearea unor stări de confort fizic si psihic în locuințe.

În continuare, sunt prezentate efectele psihologice ale principalelor culori, precum si semnificația psiho-afectivă a acestora. ROSU: Efecte psihologice: culoare foarte calda, stimulator general, excita, irita, provoacă, incita la acțiune, îndeosebi în plan psihomotor, stimulator intelectual, neliniștitor, senzație de apropiere în spațiu, excitare, aprindere, însuflețire, activare, mobilizare, facilitează asociațiile mintale de idei. Semnificație psihologica si rezonanta afectiva: se caracterizează ca “forța voinței”, specifica tipului activ, excentric, ofensiv - agresiv, autonom, locomotor, competitiv, operativ, exprima dorința, excitabilitate, dominanta, erotism.

PORTOCALIU: Efecte psihologice: optimism, veselie, culoare calda, stimulator emotiv, senzație de apropiere puternica, culoare sociabila, este mai activa decât galbenul; impresie de sănătate si optimism; în cantități si pe suprafețe mari pare dulceag si iritant. Semnificație psihologica si rezonanta afectiva: se caracterizează ca “forța voinței”, specifica tipului activ, excentric, ofensiv - agresiv, autonom, locomotor, competitiv, operativ, exprima dorința, excitabilitate, dominanta, erotism.

GALBEN: Efecte psihologice: căldura, intimitate, satisfacție, admirație, înviorare; culoare calda si dinamica; culoarea cea mai vesela, stimulează vederea; calmant al psihonevrozelor, senzație de apropiere în spațiu, stimulează si întreține starea de vigilenta, sporește capacitatea de mobilizare si concentrare a atenției, predispune la comunicativitate. Privita mult timp, culoarea galbena da senzația de oboseala, dar în tonuri palide este suportabila. Semnificație psihologica si rezonanta afectiva: exprima spontaneitate si este caracteristica pentru tipul activ, proiectiv, expansiv, investigativ si cu un nivel ridicat de aspirație. Exprima variabilitate, aspirație, originalitate, veselie.

VERDE: Efecte psihologice: liniște, buna dispoziție, relaxare, meditație, echilibru, contemplare, abundenta de asociații mintale, de idei; culoare rece, plăcuta, odihnitoare, liniștitoare si calmanta; impresie de prospețime; facilitează deconectarea nervoasa; senzație de depărtare în spațiu. Semnificație psihologica si rezonanta afectiva: exprima “elasticitatea voinței”, concentrare, siguranța, introspecție, persistenta, îndrăzneala, abstinenta, autoevaluare. Caracterizează tipul pasiv, defensiv, autonom, reținut, posesiv.

ALBASTRU: Efecte psihologice: culoare foarte rece, odihnitoare si liniștitoare, îndeamnă la calm si reverie, predispoziție la concentrare si liniște interioara; în exces conduce la depresie; seriozitate, tendința de evocare, spațialitate, îngăduința, pace, dor, nostalgie; favorizează dezvoltarea proceselor de inhibiție si de încetinire a ritmului activității; senzație de depărtare în spațiu, distanta, infinit si meditație. Semnificație psihologica si rezonanta afectiva: se caracterizează prin “profunzimea trăirilor si sentimentelor”; caracteristic pentru tipul concentric, pasiv, senzitiv, perceptiv, unificativ; exprima liniște, satisfacție, tandrețe, iubire si afecțiune.

VIOLET: Efecte psihologice: culoare rece, neliniștitoare si descurajatoare; stimulează, efect contradictoriu: în același timp atracție si îndepărtare, optimism si nostalgie, senzație de apropiere foarte mare în spațiu, culoare ce da o senzație de gravitate. Semnificație psihologica si rezonanta afectiva: tristețe, melancolie.

NEGRU: Efecte psihologice: reținere, neliniște, depresie, introversiune, înduioșare, impresie de adâncime, plinătate si greutate. Semnificație psihologica si rezonanta afectiva: deces, tristețe, doliu, sfârșit, singurătate, despărțire, moarte.

ALB: Efecte psihologice: expansivitate, ușurința, suavitate, robustețe, puritate, răceala; este obositor prin strălucirea ce prezintă datorita capacitații de reflexie totala a luminii. Semnificație psihologica si rezonanta afectiva: pace, împăcare, liniște, inocenta, virtute, castitate, curtenie, sobrietate.