Istoria construcțiilor

Istoria constructiilor a inceput acum de 7000 de ani din Mezopotamia si in zilele noastreatinge un stil complex. Constructiile reprezinta implicarea cea mai mare a omenirii, din punct de vedere al creatiei, al dorintei de-a face ordine in aceasta lume interesanta, dar totodata haotica. Istoria constructiilor ne demonstreaza ca cel mai important element alomului este puterea creatiei, acea putere care ne-a obligat sa incepem lupta cu natura pentru a ne asigura un adapost. Prima oara omul a fost culegator, dupa care a devenitvanator, mai apoi agricultor si dupa aceea constructor. Prima ”industrie” al omenirii esteconsiderata mineritul, aceasta activitate a fost necesara ca omul sa poata aduna piatra,materia prima pentru constructii in perioada respectiva. Toti locuim, lucram in cladiri. Infiecare cladire putem gasi un loc care sa ne atraga privirea, sa trezeasca in noi unsentiment placut. Cine nu a simtit racoarea placuta a unei biserici intr-o zi caniculara, cuinu ia placut ritmicitatea unor arcade, cine nu s-a simtit coplesit vazand linia perfecta aunor poduri. Toate inventiile omului au fost folosite in doua domenii importante, dar diametral opuse, razboaiele, elementul distrugerii si constructiile, elementul creatiei.Omenirea a dezvoltat cu buna stiinta acest domeniu, fiind singura posibilitate de a creeain cele trei dimensiuni. De la inceputuri am incercat prin constructii pe verticala sa ajungem la divinitate, din teama si respect fata de viata de apoi am creat locase de cult uimitoare. Pe diferite continente, fara sa existe comunicare, omul a construit temple, piramide, morminte, palate,cai de comunicare, fapt ce demonstreza caindiferent de cultura, de rasa avem aceleasi temeri, aceeasi putere de creatie, aceleasi visesi trairi.Toti am auzit de piramide, de coloseumul din Roma, de Acropolis etc, dar nu prea stim multe despre stilurile de constructii ce se regasesc in locurile unde ne-am nascut, delocurile unde traim.

Istoria Automobilului

• I. Falsul automobil

• Inca din cele mai vechi timpuri, omul a cautat metode prin care sa poata transporta diferite materiale sau hrana de la distante mult mai mari. Astfel, el a construit, folosindu-si inteligenta cu care este inzestrat, diferite mijloace de transport, de la cele mai rudimentare, atingand apogeul in sec. al XIX-lea, odata cu inventia automobilului.

• Prima constructie considerata vehicul, in sensul de constructie destinata transportului, a fost targa purtata de oameni. Apoi, aceasta a evoluat, deoarece omul a ajuns la concluzia ca fortele naturii inconjuratoare mult superioare lui, trebuie captate si folosite in beneficiul sau. De aici incepe domesticirea animalelor si aparitia unui nou mijloc de transport - tractiunea animala. Astfel, targa a fost inlocuita de caruta, iar odata cu domnia lui Ludovic XVI, au aparut calestile, berlinele, cabrioletele, etc., ce reprezentau rangul si puterea economica a nobililor care le posedau.

• Incepand cu aceasta perioada, trasurile s-au dezvoltat foarte mult, din mai multe puncte de vedere. Pe langa partea artistica, deoarece unele trasuri erau adevarate opere de arta, s-a dezvoltat si partea mecanica, inventandu-se diferite mecanisme destinate franarii.

• Aparitia bicicletei are o mare importanta in aparitia automobilului, deoarece multe realizari tehnice din industria bicicletelor le gasim in constructia automobilului. Dar cea mai importanta inventie care si-a adus cel mai mare aport in contructia automobilului, este motorul actionat cu puterea aburului. Aceasta s-a concretizat in anul 1769, cand Francois Cugnot a construit primul autovehicul dotat cu un motor cu abur.

• Trasurile cu aburi au avut un impact deosebit de important in istoria automobilului, implicit a omenirii. Aceste vehicule au fost bine primite de oamenii vremii, fapt ce contribuie mult la dezvoltarea lor. Ca dovada a interesului, avem o forma incipienta a codului rutier, aparut pentru prima data in Anglia sub numele de “Red Flag Act” in 1865, care obliga vehiculele sa circule cu o viteza de 2 mile in orase si de 4 mile in afara oraselor.