Istorie și urbanism - Timișoara veche

1.Istorie si urbanism

Istoria Timişoarei se întinde pe durata a multor secole, timp în care oraşul şi-a câştigat un loc important în istorie şi pe hartă. Timişoara este un amestec original de istorie, monumente, cultură şi distracţie.

1. Zona Timişoarei

Din cele mai vechi timpuri până în anul 1028.

Oraşul Timişoara s-a dezvoltat în Câmpia Timişului, câmpie străbătută de cursurile râurilor Timiş, Bega şi de unii afluenţi ai acestora. Înainte de marile lucrări de desecare din secolul al XVIII-lea, aceste râuri îşi uneau albiile printr-o mulţime de braţe şi mlaştini. Oraşul a apărut la marginea dintre mlaştina, care se întindea în lungul râurilor Timiş şi Bega, şi zona uscată, aflată la nord.

Oamenii s-au aşezat pe teritoriul de azi al Municipiului Timişoara încă de acum 6.000 de ani (în aşa-zisa epocă nouă a pietrei, în neolitic). Se poate spune, că istoria vieţuirii oamenilor pe acest teritoriu este mai veche decât istoria oraşului propriu-zis. Au apărut mici aşezări, care apoi au dispărut.

S-au găsit numeroase obiecte romane (monede, cioburi de vase, etc.), care însă puteau ajunge aici şi prin comerţ. Până acum nu s-au găsit urme de clădiri romane. Cea mai veche urmă „construită”, de ample dimensiuni, este aşa-numitul „şanţ roman”, dar nici acestuia nu i se cunoşte exact data construirii.

În jurul anului 1000 teritoriul de astăzi al Banatului aparţinea voievodatului condus de principele Glad. Există unii cercetători care afirmă, că Timişoara ar fi fost menţionată deja în anul 1020, ca aparţinând din punct de vedere bisericesc de o episcopie „grecească” (ortodoxă).

2. Oraşul medieval

Perioada apartenenţei la Regatul Ungariei 1028 – 1552 (din 1541 la Principatulul Transilvania).

În anul 1028 zona de câmpie a Banatului este cucerită de armata regelui Ungariei.

Majoritatea cercetătorilor afirmă că Cetatea Timisului, Timişoara de astăzi, ar fi fost menţionată pentru prima oară în jurul anului 1150, în 1177, sau abia în secolul al XIII-lea.

Cu siguranţă, în 1177 este menţionat comitatul (judeţul) Timiş, care trebuie să fi avut o capitală, ce nu putea fi decât Timişoara. În această vreme Timişoara era formată dintr-o cetate apărată de un val de pământ cu palisade de lemn, formând un dreptunghi de circa 170 x 110 m în plan, situată la nord de Muzeul Banatului actual, şi dintr-o aşezare civilă, la nord de acea cetate, în zona Pieţei Libertăţii de astăzi.

Regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (provenind dintr-o familie franceză, care stăpânea sudul Italiei cu capitala la Neapole/Napoli) îşi construieşte un castel de reşedinţă pe locul Muzeului Banatului actual. Se pare că a locuit aici între anii 1315 – 1323. Timişoara se dezvoltă. Dacă până acum Timişoara a fost un sat, în acest secol ea a obţinut statutul de oraş. În secolul următor, Timişoara devine un centru al luptei antiotomane. În 1514 oraşul este asediat de ţăranii răsculaţi a lui Gheorghe Doja, care sunt înfrânţi.

3. Oraşul otoman

Perioada stăpânirii turceşti 1552 - 1716.

Turcii asediază Timişoara în 1551. După un nou asediu, oraşul se predă turcilor în 1552. Afirmaţia că Timisoara ar fi fost pustiită de turci este o legendă. Siliţi, sau de bună voie, majoritatea vechilor locuitori a rămas în oraş