Particularitățile și caracteristicile standardelor europene de evaluare

INTRODUCERE

Activitatea de evaluare a căpătat în ultimile două decenii o importanţă tot mai mare pe plan internaţional, european şi naţional ca urmare a tendinţei de globalizare a pieţelor şi liberei circulaţii a capitalurilor pe întregul glob. În ultimii ani pe plan internaţional, dar mai ales european s-a constatat o preocupare sporită referitoare la existenţa şi eficienţa standardelor de evaluare. Grupul European al Asociaţiilor de Evaluatori (TEGoVA) ,organism paneuropean non profit care are drept scop promovarea prin mijloace specifice a profesiei de evaluator, a metodelor si tehnicilor de evaluare a întreprinderilor (inclusiv a activelor necorporale), a proprietãţilor imobiliare, a bunurilor mobile si a activelor financiare, vine în ajutorul specialiştilor lansînd Standardelor Europene de evaluare cu ajutorul cărora profesioniştii din domeniu şi clienţii reuşesc a face faţă provocărilor de evaluare într-o continua schimbare şi recesiunea a pieţei.

Care este valoarea reală a unei proprietăţi este o întrebare foarte frecventă mai ales în ultimul timp datorită situaţiei de criză în care s-a pomenit întreg mapamondul. Schimbările de pe piaţă apar ca urmare a problemelor bancare globale legate de presiunile de recesiune, toate acesteea fiind şi adevărate provocări pentru evaluatori.

Standardele Europene de evaluare compatibile cu legislaţia UE şi adaptate la circumstanţele speciale predominante în Europa vin în ajutorul profesiei de evaluator. Principalele caracteristici şi particularităţi a acestora sunt cuprinse în prezenta lucrare, scopul căreea a fost familiarizarea şi studiul amplu a standardelor propriu-zise.

Prezenta lucrare s-a efectuat şi structuratat in 3 capitole:

CAPITOLUL I. Istoricul şi evoluţia Standardelor Europene de Evaluare;

CAPITOLUL II. Structura Standardelor Europene;

CAPITOLUL III. Analiza comparativă a Standardelor Europene şi cele Internaţionale.

Toate capitole reflecta aspecte analitice în care se realizeaza cercetari şi studii ale Standardelor Europene de evaluare. Lucrarea este finalizată cu o analiză comparativă între Standardele Europene şi cele Internaţionale de evaluare cît şi cu concluzii aferente studiului realizat în cadrul întregii lucrări.

CAPITOLUL I Istoricul şi evoluţia Standardelor Europene de Evaluare

1.1 Istoricul şi necesitatea apariţiei Standardelor de Evaluare

Pe măsura constituirii şi dezvoltării activităţii de evaluare devenea tot mai evidentă necesitatea stabilirii principiilor de bază şi a metodelor de evaluare, a regulilor de formalizare a relaţiilor dintre evaluator şi parteneri. Era necesar de asemenea, să se elaboreze reguli unice de conduită a evaluatorilor, cerinţe faţă de calificarea şi experienţa lor de lucru. Multe dintre ţările europene, cît şi cele din America de Nord au conştientizat necesitatea strigentă de elaborarea anumitor legi şi standarde de evaluare pentru domeniul relativ nou de activitate. Un factor extrem de important în acest domeniu şi care a devenit în timp o problemă la nivel internaţional, a fost realizarea unei baze comune pentru organizaţiile naţionale si internaţionale si pentru persoanele implicate în aceasta activitate, care, prin transparenţă, să asigure înţelegerea unitară a principiilor si conceptelor evaluării, a metodologiei de aplicare, a tehnicilor de evaluare şi a modului de raportare a evaluarii.

Pornind de la aceasta cerinţă stringentă la începutul anilor 70 ai sec.XX în multe ţări se crează organizaţii naţionale ale evaluatorilor şi are loc concomitent elaborarea primelor standarde ale activităţii de evaluare, în unele dintre acestea au fost elaborate şi coduri de etică profesională a evaluatorilor, cuprinzînd norme de conduită moral-etice a evaluatorilor. Acţiunea standardelor locale de evaluare nu întotdeauna era eficientă, diferenţele în ce priveşte metodele şi principiile de evaluare în diverse ţări generau neînţelegeri la nivel regional şi internaţional, existenţa unor modalităţi diferite de abordare a metodelor de evaluare, precum şi utilizarea unor terminologii de specialitate diferite, au făcut dificilă comunicarea între specialişti şi oameni de afaceri pe plan regional şi internaţional. Situaţia se complică şi mai mult odată cu globalizarea pieţelor de investiţii în anii 1980-1990. A apărut, astfel, necesitatea adoptării unor metode şi terminologii unanim acceptate de specialişii în evaluare, oamenii de afaceri şi factorii de decizie politică, care să uşureze comunicarea între aceştia indiferent de barierele lingvistice sau culturale. De aceea a fost bine primită iniţiativa Institutului Regal Britanic al Evaluatorilor Autorizaţi (R.I.C.S) şi a Institutului American de Evaluare de a înfiinţa în 1981 Comitetul Internaţional Pentru Standardele de Evaluare a Activelor (T.I.A.V.S.C) care ulterior, în 1994, şi-a schimbat denumirea în Comitetul Internaţional pentru Standardele de Evaluare (I.V.S.C).

La nivel european s-a acţionat mult mai devreme, astfel încît pentru aplicarea coerentă a metodelor de evaluare si elaborarea procedurilor profesionale unitare pentru această zonă geografică, în anul 1977 Grupul European al Evaluatorilor de Active s-a unit cu Asociaţia Evaluatorilor Europeni si a format TEGoVA care este grupul european al evaluatorilor si care are ca membrii asociaţiile profesionale din Europa. Unul din principalele obiective ale grupului TEGoVA a fost si este acela de a stabili standardele comune de evaluare care să exprime opinia asociaţiilor profesionale în cadrul întregii Uniunii Europene. Aceste Standarde nefiind obligatorii pentru organizaţiile membre ale TEGoVA, dar se recomandă adoptarea lor pentru că reprezintă cea mai bună practică menită să reflecte legislaţia relevantă a Uniunii Europene ca şi cele mai importante direcţii de gîndire pe plan european şi internaţional.

Aceste standarde oferi un răspuns de robust pentru a Comisiei Europene, ce urmăreşte armonizarea standardelor şi calificărilor de evaluare în toate ţările Uniunii Europene