Reconversia funcțională și revitalizarea zonei industriale a gazometrelor simmering din Viena 1995-2001

In Viena la sfarsitul secolului al-XlX-lea, pentru a se elibera de contractele monopoliste ale firmelor englezesti de gaz urban, municipalitatea construieste o uzina de gaz cu cele mai mari rezervoare din Europa din acea vreme. Construite de Franz Kapaun intre 1896 si 1899 cele patru rezervoare devin o imagine simbol a zonei de sud a orasului ele fiind poreclite Gasometer in loc de Gasbeh.

Trecerea la folosirea gazului natural de catre orasul Viena a dus la abandonarea rolului functional initial al rezervoarelor in anii 1985/1986. Ele au fost trecute pe lista monumentelor istorice de arhitectura industriala in anul 1981, impreuna cu terenul inconjurator de 5,2 hectare. Autoritatile locale au hotarat sa initieze un program de revitalizare a zonei, datorita dezvoltarii explozive a metropolei in ultimii 15 ani si avand in vedere totodata si extinderea metroului in zona dar si imediata vecinatate a doua autostrazi-ce asigura legatura directa atat cu aeroportul, cat si cu restul tarii.

In 1995 s-a decis reconversia gazometrelor intr-un ansamblu mixt de locuinte, comert si birouri cu toate serviciile si facilitatile necesare zonei. Urmeaza un concurs care duce la un proiect final in care arhitectii Jean Nouvel, Coop Himmelb(l)au, Manfred Wehdorn si mai tarziu Wilhelm Holzbauer (gazometrul 4) au elaborat un proiect in care, peste un shopping-mall comun, se dezvolta patru turnuri de locuinte si birouri

Sectiuni prin Gazometrele A,B,C,D

In total, in cele patru gazometre se afla 605 apartamente proprietate privata sau proprietate de stat si 247 de locuri intr-un camin studentesc. Au fost proiectati 11.000 m2 destinati birourilor, 7.450 m2 destinati unei imense hale de spectacole de sunet si lumina, 20.200 m2 de spatii comerciale, 15.800 m2 de depozite ale Arhivelor statului si 600 m2 ocupati de o gradinita. Cele patru gazometre sint legate intre ele de linia spatiilor comerciale dispuse pe mai multe etaje. Dedesubt sint garaje, deasupra birouri si locuinte. Datorita planurilor folosite, fiecare gazometru are o alta imagine interioara caracteristica stilului fiecarui arhitect in parte si a propriei solutionari a temei. Cu toate acestea spatiile cu aceleasi functiuni comunica astfel incat imaginea exterioara sa nu fie singurul argument a unei unitati conceptuale si de limbaj. Demersul a fost firesc avand ca si prioritate revitalizarea unei "nonvalori" rezultate din inadecvarea constructiei existente la exigentele actuale, rezolvabila prin schimbare, prin transformare, valorile intrinseci fiind nu numai conservate ci mai mult, valorificate.

GAZOMETRUL A – arhitect: Jean Nouvel -126 de apartamente sub forma de 9 sectiuni perimetrale si trei noduri verticale de circulatie, amplasate intre coaja de caramida a gazometrului si spatiul atriumului-apartamentele sunt orientate atat spre exterior, cat si spre interior.

Primele doua niveluri gazduiesc celelalte spatii publice multifunctionale ale celorlalte trei gazometre. Un dom de sticla separa spatiul central al mall-ului de atriumul nivelurilor rezidentiale.

Atasate peretelui exterior al gazometrului cele 9 turnuri rezidentiale suple, inalte de cate 12 etaje fiecare, sunt asezate la distanta de cate 4 metri unul de altul si permit luminii din exterior sa inunde interiorul cladirii prin ferestrele care faceau parte din structura initiala a gazometrului. Odata patrunsa in interior lumina este "captiva", fiind reflectata de nenumarate ori de suprafetele-oglinda ale peretilor cladirilor din interior, gazometrul A fiind botezat din aceasta cauza "Palatul Luminii". Mai mult, de acest nesfarsit joc de lumini din interiorul structurii nu beneficiaza doar rezidentii turnurilor, ci si vizitatorii centrului de shopping amplasat la parterul cladirii, separat de turnurile rezidentiale printr-un acoperis de sticla transparenta.