Toxicitatea materialelor de construcție

Introducere

Diversitatea sub care se prezintă materialele de construcții furnizează, pe lângă o serie de avantaje, și riscuri. Astfel, inhalarea unor substanțe cu efect toxic ce se găsesc în aceste materiale, conduce la îmbolnăviri. În construcția clădirilor moderne se utilizează numeroase produse cu potențial patogen, de aceea se recomandă informarea susținută si alegerea unor materiale reciclabile, ce nu periclitează nici sănătatea omului, nici nu au impact negativ asupra mediului înconjurător. În incendiile care se produc in viața de zi cu zi arderile nu au loc după un șablon rezultînd în urma reacțiilor de oxidare diverse produse secundare cum ar fi fumul, oxidul de carbon și alte gaze toxice. Prezența acestor produse într-o încăpere sau în alt spațiu de volum relativ mic poate afecta ireversibil sănătatea și integritatea corporală a eventualelor victime, chiar înainte ca acestea să sufere de pe urma focului propriu-zis. În situația în care o victimă este expusă radiațiilor calorice pielea acesteia și țesuturile de suprafață suferă arsuri de diferite grade de severitate. Gazele fierbinți inhalate produc afecțiuni ale aparatului respirator.

Materialele de construcție

Materialele de construcție se caracterizează după pericolul de incendiu. Pericolul de incendiu al materialelor de construcție se determină conform următoarelor caracteristici tehnico - incendiare: combustibilitatea, inflamabilitatea, propagarea flăcării pe suprafață, capacitatea fumigenă și toxicitatea. După toxicitatea produselor de ardere, materialele de construcție combustibile se clasifică în patru grupe:

T 1 (puțin periculoase);

T 2 (moderat periculoase);

T З (puternic periculoase);

T 4 (extrem de periculoase).

După toxicitatea produselor de ardere grupele de materiale de construcție se stabilesc conform standardelor naționale în vigoare.[1]

Similar substanțelor din alimentație etichetate cu “E”, pe care le recunoaștem, încercând să le evităm, la fel și materialele folosite la construcții poartă diverse coduri așa-numite“fraze de risc”, notate cu R și succedate de două cifre. În momentul actual însă, puțini sunt

cei ce le cunosc semnificația și verifică, în momentul achiziției, frazele de risc inscripționate. Materialele cu potențial toxic ridicat sunt următoarele: R20 - Nociv prin inhalare R23 - Toxic prin inhalare R24 - Toxic prin contact cu pielea R25 - Toxic prin ingerare R26 / R27 / R28 - Foarte toxic prin inhalare, contact cu pielea și ingerare R39 / R40 - Efecte cancerigene R42 - Poate provoca sensibilizare prin inhalare R45 - Cancerigen R46 - Poate provoca modificări genetice ereditare R48 - Daune grave prin expuneri prelungite R49 - Poate provoca cancerul prin inhalare R60 / R61 / R62 / R63 / R64 - Pericole pentru făt si pentru fertilitate R68 - Suspect cancerigen.[2,4] Fumul și gazele toxice Fumul si gazele toxice sunt cauza a aproape 50% din decesele inregistrate in urma incendiilor. Exista doua situatii in care o persoana poate deceda din cauza schimbarilor in compozitia aerului atmosfericinspirat, schimbari datorate emisiei de fum si alte produse secundare de ardere: -Deces datorat de toxicitatea fumului(mai ales de pe urma continutului de monoxid de carbon); -Deces prin asfixie, in cazul in care incendiul reduce volumul de oxigen continut in aer. Fumul si gazele toxice se raspandesc cu repeziciune in cladirile incendiate, multe dintre victim inregistrandu-se chiar de la inceputul manifestarii incendiului. Starea de lesin iar mai apoi decesul pot surveni, ca rezultat al inhalarii gazelor toxice, chiar inainte ca focul sa ajunga la nivelul victimelor sau chiar inainte ca acestea sa-si dea seama ca s-a produs un incendiu. Instalatiile de detectare a fumului urmaresc reducerea pericolului de victimizare tocmai prin avertizarea asupra concentratiilor anormale de fum si gaze toxice. Statisticile internationale ne arata ca demersurile facute in sensul obligativitatii montarii unor astfelde instalatii in anumite cladiri incep sa aiba efect, inregistrandu-se o crestere cu 164%, intre anii 1988-1991, a incendiilor semnalizate unitatilor de interventie (Home Office, Anglia, 1992). Fumul este alcatuit

din particule microscopice de substante partial carbonizate. Culoarea, marimea si cantitatea de astfel de particule determina densitatea fumului. Principalul pericol reprezentat de present a fumului in zona de ardere este legat de faptul ca are ca efect o reducere semnificativa a vizibilitatii. Astfel,nu pot fi observate in timp util semnele de marcare ale cailor de evacuare, panica si confuzia punand repede stapanire pe cei care incearca sa se salveze. Efectul iritant al fumului asupra ochilor si cailor respiratorii contribuie si el la ingreunarea evacuarii si interventiei ducand la producerea de accidente. Gazele toxice sunt reprezentate in special de compusi ai carbonului. Carbonul se afla prezent in majoritatea materialelor combustibile si este imediat oxidat in conditiile izbucnirii unui incendiu. Dacareactia de oxidare este completa se formeaza bioxidul de carbon. In cazul unei oxidari incomplete apar emisii importante de monoxid de carbon. Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor avand o densitatea apropiata de cea a aerului. Candeste inhalat se combina cu hemoglobina din sange si formeaza un produs, carboxihemoglobina, care nu mairealizeaza transportul de oxigen la nivelul globulelor rosii catre organele corpului. Trebuie mentionat faptulca monoxidul de carbon are o atractivitate/selectivitate mai mare la hemoglobina decat oxigenul, fapt care determina in scurt timp toata hemoglobina din organism sa fie ocupata de monoxid. Ca rezultat, victimamoare prin sufocare. Datorita faptului ca gazul este inodor, prezenta acestuia in anumite spatii nu poate fidetectata decat atunci cand este deja prea tarziu. Primele efecte ale intoxicarii cu monoxid de carbon suntsimilare starii de euforie alcoolica afectand discernamantul victimei. Continuarea inhalarii de monoxid decarbon duce la pierderea cunostintei urmata de deces. Un procent de 1,3% monoxid de carbon in aer estesuficient sa produca lesinul dupa 2-3 miscari de inspiratie, iar un surplus de 0,32% poate cauza moartea in30 de minute. Bioxidul de carbon este mai putin toxic, dar actiunea sa negativa se produce pe fondul scaderii proportiei de oxigen din aerul inspirat. Este incolor si inodor cu o densitate mai mare ca a aerului. Seraspandeste usor intr-o constructie cuprinsa de incendiu. Concentratiile mai mari de 3% in aer produc accelerarea procesului respirator favorizand inhalarea altor gaze toxice; la 5% respiratia devine anevoioasa,iar la 9% victima isi pierde cunostinta. Concentratiile de 20% bioxid de carbon in aer provoaca moartea celor expusi in 20-30 minute. Alte gaze toxice. In cazul in care, in materialele care ard, se gasesc elemente chimice cum ar fi clorulsau azotul se pot degaja si alte gaze toxice care pun in pericol integritatea organismelor vii. Caldura- efecte asupra pielii. Arsurile sunt semnalate la majoritatea victimelor unui incendiu.Arsurile pe suprafete mari din corp pot produce moartea imediata a victimei sau socuri ireversibile.Recuperarea de pe urma arsurilor este inceata si foarte dureroasa, putand avea ca efect rani permenente,nevindecabile. [3,5]