Alinierea TVA la cerințele Uniunii Europene

INTRODUCERE:

Aceasta lucrare nu analizeaza politica fiscala în ansamblu ci se concentreaza pe examinarea impozitarii indirecte –mai exact a regimului taxei pe valoarea adaugata– în România, în contextul demersului de aderare la Uniunea Europeana pâna la sfârsitul acestui deceniu.

România a cunoscut o scadere considerabila a veniturilor bugetare. În acest sens, România pare a fi un caz aparte, având venituri fiscale si non-fiscale ce variaza în jurul a 30% din PIB, fata de tarile în tranzitie din Europa Centrala si din zona Baltica, unde aceleasi venituri sunt în jur de 40%. În general se poate presupune ca aceste tari (unde reforma este mai avansata) au un sistem fiscal mai bun si o colectare a impozitelor superioara. Motivele care stau la baza acestei situatii îsi au radacinile în: calitatea administratiei publice, capacitatea de implementare a regulilor si reglementarilor, gradul de transparenta, înclinarea firmelor de a evita impozitele si de a actiona în economia subterana, intensitatea luptei împotriva coruptiei (cu efect de reducere a evaziunii fiscale) si, în sfârsit, dar nu în cele din urma, structura datoriilor fiscale.

Politica fiscala în România a fost revizuita în repetate rânduri, având un caracter sinuos si inconstant si, din cauza incertitudinilor create (numarul mare de exceptii si exceptari) a fost mai putin propice pentru mediul de afaceri – desi, în mod ironic, multe din schimbarile operate si exceptarile acordate se presupunea ca sunt destinate stimularii afacerilor. Politica fiscala a suferit totodata si impactul unei economii marcate de încordare structurala.

Un pas în directia buna a fost facut în 2000, când politica fiscala a fost consolidata si a devenit mai putin netransparenta (Ordonantele de Guvern din ianuarie si martie privind regimul taxei pe valoarea adaugata). De asemenea, anul 2001 a adus si el unele modificari pozitive în domeniul impozitarii indirecte. Dar o serie bogata de exceptii si exceptari a continuat sa functioneze, fapt ce arata ca au ramas multe de facut pentru ca sistemul fiscal sa fie eficient. În 2002, o alta serie de masuri în domeniul taxei pe valoarea adaugata a fost adoptata; aceste masuri au continuat simplificarea sistemului fiscal si armonizarea lui cu practicile Uniunii Europene. Datele disponibile arata ca veniturile fiscale ar putea fi semnificativ mai ridicate în România, ca procesul de colectare al impozitelor poate fi considerabil îmbunatatit.

Ratele impozitelor din România sunt în general comparabile cu nivelul mediu din celelalte tari din Europa Centrala si de Est. Singurul impozit care „iese din rând” îl reprezinta contributia la asigurarile sociale (CAS - 57% din fondul de salarii). Aceasta stare de lucruri arata ce ar trebui sa realizeze politica fiscala.

Pe de o parte, alinierea structurii fiscale trebuie continuata în mod ferm; aceasta ar duce la largirea bazei de impozitare si la îmbunatatirea colectarii impozitelor.

Pe de alta parte, reforma în domeniul asistentei sociale ar fi trebuit efectuata cu timp în urma; cu privire la acest aspect, pasii facuti în ultima perioada de catre Guvern merg în directia buna.

România face eforturi pentru a fi în conformitate cu cerintele aderarii. Totusi, este de asemenea clar ca mai sunt multe de facut. Nu în ultimul rând pentru dezvoltarea unei administratii eficiente în colectarea impozitelor. Concluzia lucrarii este ca aceasta este principala cerinta ce trebuie îndeplinita fie ca România doreste integrarea, fie ca nu.

Principalele probleme se aplica în ambele situatii, iar din lucrare reiese ca :

a) exista o nereusita în colectarea veniturilor cunoscute ca fiind datorate si platibile;

b) administratia este slaba si se pare ca lipseste o strategie coerenta pentru îmbunatatirea situatiei;

c) se pare ca se manifesta apatie, confuzie si evitare pe scara larga a obligatiilor fiscale din partea întreprinderilor, dintre care multe sunt sub control de stat;

d) exista dispense si derogari ad-hoc de la cerintele general aplicabile la nivel national, ce sunt în contradictie cu legislatia în domeniul concurentei din Uniunea Europeana;

e) exista o procedura de apel ce impiedica firmele sa aiba parte de o audiere corecta si impartiala;

f) exista, totusi, premize pentru o evolutie pozitiva în viitor, dat fiind ca problemele existente sunt recunoscute, si unele rectificari au fost acceptate si implementate.

Cauzele ce produc marea insuficienta a veniturilor provenite din impozite trebuie rezolvate într-o maniera decisiva.