Amortizare

DEFINITIA AMORTIZARII

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in patrimoniu si de constituire , prin acumularea acestor valori, a unui fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima durata de viata economica a acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si morala .

CONDITIILE AMORTIZARII

Amortizarea se desfasoara in timp , in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora . In cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor .

Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama si de valoarea reziduala; care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire. In cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare financiara , care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor asumate .

Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul bilantului; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de activ , in timp ce in cazul imprumuturilor , amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul careia valoarea de exploatare este egala cu zero. Pot fi amortizate activele care se consuma progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum este cazul cladirilor , constructiilor , utilajelor , mijloacelor de transport etc.

Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita, fara a subevalua sau supraevalua marimea acesteia . Toate intreprinderile au libertatea de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale si modului de utilizare .

Uzura fizica privata sub aspect tehnic nu poate fi un criteriu suficient pentru determinarea duratei de functionare a activelor materiale imobilizate si a momentului scoaterii lor definitive din functiune ; pentru aceasta este necesar sa avem in vedere si factorul economic , stiut fiind ca mentinerea in functiune a unui activ pe o perioada de timp prea indelungata in raport cu caracteristicile sale , presupune totdeauna cheltuieli suplimentare cu intretinerea si reparatiile care la un moment dat , il pot face nerentabil .

Alaturi de uzarea fizica activele materiale imobilizate sunt supuse de regula unui puternic proces de uzura morala care influenteaza atat asupra valorii cat si asupra duratei de functionare a activelor respective . Fondul de amortizare ce se constituie trebuie sa exprime in convarsitoarea lui majoritate valoarea transferata , ca urmare a uzarii fizice , iar pierderile generale de uzura morala trebuie reduse la maximum .

Uzarea in ambele forme reprezinta procesul de pierdere treptata a valorii de intrebuintare si respectiv a valorii activelor uzate prin crearea treptata a unei fond de amortizare pe seama cotelor de amortizare incluse in pretul de cost al productiei si recuperate odata cu vanzarea produselor . In procesul folosirii activelor imobilizate materiale partea din valoarea acestora care se recupereaza prin intermediul vanzarii productiei creste continuu , constituindu-se in fondul de amortizare iar partea care ramane fixata  scade mereu pana in momentul scoaterii lor  din functiune .