Amortizarea Activelor Imobilizate

Activele imobilizate sunt supuse unui proces de degradare în timp şi, ca atare,trebuie asigurată înlocuirea acestora. Acest fapt se realizează, de regulă, prin amortizare.

Amortizarea este echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări,ca urmare a utilizării, a acţiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a altor cauze.

Tipurile de amortizare cunoscute în literatura de specialitate sunt: amortizarea liniară, accelerată şi degresivă.

Amortizarea, din punct de vedere contabil, ca expresie valorică a uzurii mijloacelor fixe incluse în costul produselor la fabricarea cărora ele au participat în vederea creării condiţiilor necesare înlocuirii acestora. Este echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări, ca urmare a utilizării, a acţiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a altor cauze.

Pentru un expert contabil, amortizarea nu este un instrument de evaluare, ci, mai degrabă, o metodă de repartizare a costului. Imobilizările nu sunt amortizate pe baza pierderii de valoare, ci pe baza imputării sistematice a costului lor de intrare asupra unui număr de exerciţii.

În categoria activelor amortizabile se includ: activele necorporale si activele necorporale.

Activele necorporale sunt active identificabile nemonetare, fără suport corporal,care sunt deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, pentru locaţie la terţi sau în scopuri administrative. Întreprinderile trebuie să recunoască un activ necorporal, dacă şi numai dacă acesta îndeplineşte criteriile de

recunoaştere ale activelor şi anume:

a) Să existe probabilitatea ca respectivele imobilizări să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere;

b) Să poată fi măsurate în mod credibil.

În structura imobilizărilor necorporale amortizabile sunt incluse:

a) Cheltuielile de constituire cuprind cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea şi fuziunea întreprinderii numai când reglementările permit imobilizarea acestora. Amortizarea acestor active se realizează sistematic pe parcursul unei perioade de maximul 5 ani.

b) Cheltuieli de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea unor obiective strict individuale, a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată şi care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate.

Aceste cheltuieli se amortizează sistematic pe durata utilă de viaţă sau pe durata contractului,după caz.

c) Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata unei chirii, şi nu o valoarea amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeste concesiunea se reflectă cheltuiala reprezentând chiria,fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale.

d) Alte imobilizări necorporale (Ex: programele informatice create de

întreprindere sau achiziţionate de la terţi în scopul utilizării pentru nevoile proprii, etc.). Amortizarea acestor active se realizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de 5 ani (spre deosebire de 3 ani prevăzuţi de reglementările fiscale);

e) Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal atunci când rezultă din achiziţia unei alte întreprinderi al cărei cost de achiziţie este superior valorii de piaţă a activelor nete dobândite (active dobândite mai puţin datoriile preluate). Cauza existenţei fondului comercial o constituie existenţa unor elemente necorporale generate de întreprindere care nu sunt recunoscute distinct în contabilitate (reputaţia, clientela, vadul comercial, firma etc.)

Fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.

Activele corporale sunt acele active deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, în scopuri administrative sau pentru a fi date în locaţie terţilor, active care vor fi utilizate pe parcursul mai multor exerciţii financiare. Acestea trebuie să fie utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an şi să aiba o valoare mai mare decât limita minimă stabilită de lege (în prezent 1.800 roni).

Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială. Terenurile nu se amortizează. Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor si pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă hotărâtă de

consiliul de administraţie sau responsabilul cu gestiunea patrimoniului.

Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.

Amortizarea activelor imobilizate depinde de trei factori: valoarea de amortizat,durata de amortizare şi metoda de amortizare.

Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare asupra valorii amortizabile a imobilizărilor corporale. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcţiune a acestora şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare

economică şi condiţiilor de utilizare a acestora.