Amortizarea Alocărilor Stabile Corporale și Necorporale în Context Financiar

Amortizarea este definită ca fiind sistemul de recuperare a valorii de intrare a imobilizărilor unei societăți economice.

Recunoașterea valorii amortizării se face pe două căi:contabil și fiscal.

Din punct de vedere contabil,amortizarea este determinată prin metode de amortizare respectiv:

-metoda liniară

-metoda degresivă

-metoda accelerată

Amortizarea mijloacelor fixe concesionate sau închiriate se calculează prin includerea în cheltuielile de exploatare de către proprietarul acestora.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate sauînchiriate se recuperează pe calea amortizării de către proprietarul investiției. Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea în cheltuielile de exploatare pe perioada inițială a contractului potrivit opțiunii contribuabilului.

Recuperarea investiției pe calea amortizării se face începând cu luna următoare finalizării investiției.

La încetarea contractului, valoarea investiției, se transferă proprietarului pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

În procesul-verbal de predare-preluare a investiției se va evidenția atât valoarea investiției, cât si amortizarea calculată, astfel încât proprietarul sa poată reîntregi valoarea de intrare a mijlocului fix și înregistra uzura corespunzătoare noii valori de intrare.

Pentru ca amortizarea să fie recunoscută și din punct de vedere fiscal,imobilizarea trebuie să producă beneficii economice viitoare. Dacă nu,valoarea amortizării calculate este considerată nedeductibilă fiscal.

Contabilitatea imobilizărilor se ține pe trei categori:

*imobilizări necorporale

*imobilizări corporale

*imobilizări financiare

Imobilizările necorporale sunt reprezentate de :

• cheltuieli de constituire,

• cheltuieli de cercetare-dezvoltare,

• concesiuni,

• brevete,

• licențe,

• mărci de fabrică și alte valori necorporale.