Analiza Financiară în Activitatea de Creditare

A fi bancher presupune a-ţi asuma o serie de riscuri în relaţiile cu clienţi. Analiza financiară este metoda care permite evaluarea acestor riscuri bancare şi implicit îţi dă posibilitatea unei decizii corecte.

În evaluarea acestor riscuri bancherii trebuie să ţină cont de riscul economic al întreprinderii şi riscurilor specifice operaţiei în sine.

Notele de curs "Analiza economico-financiară în activitatea de creditare" încearcă să fie un ghid practic de aplicare a conceptelor teoretice în activităţile practice de creditare a agenţilor economici.

Din raţiuni pedagogice cursul este structurat în două secţiuni.

Secţiunea I-a prezintă utilizarea situaţiilor contabile de sinteză (bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere) în instrumentarea unei cereri de creditare.

Secţiunea II-a prezintă metode de evaluare a solvabilităţii agentului economic, evaluarea capacităţii de rambursare a creditului şi posibilităţilor de dezvoltare ale acestora.

Ca obiect de studiu analiza economico-financiară în activitatea de creditare se plasează între ştiinţa economică, utilizând concepte fundamentale: rentabilitatea, valoarea, costul, riscul, etc şi managementul ca ştiinţă complexă de conducere, organizare şi gestionare.

Cursul se doreşte un ghid informativ şi pentru persoanele implicate în activitatea de analiză şi creditare.

Sperăm după parcurgerea acestui curs, va da posibilitatea cursanţilor să aibă o logică financiară corectă şi un bagaj de cunoştinţe fundamentale de cultură şi practică financiară.

1. FUNDAMENTELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1.1.Prezentare generală; definire

Derularea operaţiunilor de natură economică, dar şi realizarea altor activităţi umane generează legături economico-financiare, de credit şi monetare între factorii implicaţi, constituindu-se într-un proces complex, de mare amploare şi cu evoluţii contradictorii.

Piaţa, ca mecanism de reglare a funcţionării economiei, are un impact complex şi permanent asupra deciziilor agenţilor economici privind opţiunile în alocarea resurselor, dimensiunea alocării, respectiv investirii, eficienţa utilizării lor în vederea asigurării viabilităţii. În acest context analiza economico-financiară (a.e.f.) este un instrument de supraveghere a activităţii şi performanţelor acesteia, inclusiv cu luarea în considerare a variabilelor probabile ale pieţei.

Analiza economică-financiară este activitatea de diagnosticare periodică a stării de performanţă financiară a agentului economic (de regulă la încheierea unui ciclu de gestiune), stabilind punctele forte şi punctele slabe ale activităţii în vederea fundamentării unei strategii de dezvoltare, într-un mediu concurenţial.

Ca activitate practică, a.e.f. are un caracter permanent indiferent că se realizează de un compartiment din interiorul agentului economic sau din afara acesteia, de bancă, de concurenţii, actuali şi/sau potenţiali parteneri. Obiectivele urmărite nu sunt aceleaşi: pe de o parte se urmăreşte identificarea posibilităţilor de generare de fluxuri nete de trezorerie, pe de altă parte se urmăreşte echilibrul financiar realizat, la nivelul fondului de rulment, al trezoreriei nete şi rentabilitatea întreprinderii la nivelul marjelor de acumulare, a capacităţii de autofinanţare.

Realizarea acestor obiective presupune o analiză a documentelor de sinteză contabilă - bilanţul şi contul de rezultate - şi a tabloului de finanţare (de fluxuri financiare).

În scopul cunoaşterii fenomenelor economice, al desprinderii legăturilor cauzale apare necesară analiza, ca metodă de cunoştere bazată pe descompunerea unui fenomen în părţile componente şi pe stabilirea factorilor care îl determină. Ca un corelativ al analizei apare sinteza, prin care se realizează reunirea părţilor, elementelor unui fenomen într-un tot.

Complexitatea studierii relaţiilor cauză-efect este amplificată, în condiţiile analizei fenomenelor economice, ca urmare a caracterului deosebit de amplu al