Analiza Fluxurilor de Trezorerie

ANALIZA SITUATIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE

Analiza financiară poate fi definită ca ansamblu de instrumente şi metode de diagnostic care permit aprecierea justă a situaţiei financiare şi a performanţei întreprinderilor şi altor organizaţii care se bucură de autonomie efectivă în conducerea operaţiilor lor economice şi financiare.

Evaluarea riscului legat de variabilitatea rezultatelor, analiza lichiditate / solvabilitate, analiza riscului de faliment, controlul performanţelor au devenit un tot inseparabil – pe fondul evoluţiei continue a demersurilor de extindere a câmpului de aplicare.

Sursa principală pentru analiză o constituie „Situaţia fluxurilor de trezorerie“, întocmită în conformitate cu prevederile IAS 7.

Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare din cadrul cărora face parte şi „situaţia fluxurilor de trezorerie“ stipulează că obiectivul acestora „este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice“

In sfera utilizatorilor de situaţii financiare ii putem include pe investitorii prezenţi şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile acestuia, precum şi publicul. Privitor la „situaţia fluxurilor de trezorerie“, IAS 7 consideră că aceasta oferă informaţii utile pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar, precum şi a necesităţilor întreprinderii de a utiliza fluxurile de numerar, respectiv a momentului şi siguranţei generării lor [7, IAS 7].

În România, situaţia fluxurilor de trezorerie este considerată o componentă a situaţiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor Publice Nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru Aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate [5, par. 3.2.].

Situaţia fluxurilor de trezorerie se întocmeşte, conform IAS 7, fie utilizând metoda directă, fie metoda indirectă [5, par. 4.29.; cap. III]. În cadrul situaţiei fluxurilor de trezorerie, potrivit abordării funcţionale a activităţilor întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:

– fluxuri provenite din activităţile de exploatare (operaţionale);

– fluxuri provenite din activităţi de investiţii;

– fluxuri provenite din activităţi de finanţare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă pentru: corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care implică numerar de cele care nu implică numerar; evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow strategic).

Utilitatea analizei este dată de faptul că variaţia globală a trezoreriei este reliefată prin soldul de trezorerie, rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi prin cel rezultat din operaţiunile de capital care privesc investiţiile şi finanţările. Atunci când fluxurile reale şi cele monetare nu coincid, cum de fapt se şi întâmplă, trezoreria se asigură prin decalaje de plăţi asociate acestor fluxuri .

Pentru determinarea fluxurilor de trezorerie se folosesc doua metode :

– metoda directă;

– metoda indirectă.

A . Metoda directă

Conform acestei metode se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar .

a) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de exploatare:

Din incasarile totale din vanzari , prestari servicii, redevente, comisioane..alte venituri se scad platile catre furnizorii de bunuri, servicii, salarii, impozitul pe profit, dobanzi rezultand Fluxul net de trezorerie la care se adauga diferenta dintre incasari din operatii extraordinare si platile privind operatiile extraordinare rezultatul obtinut este FLUXUL NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE

b) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de investiţii:

Incasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii, echipamente, active necorporale, alte active pe termen lung, încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu, de creanţe ale altor întreprinderi, avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi, încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi, din care se scad plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri, mijloace fixe, active necorporale, alte active pe termen lung, pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi, platile privind avansurile pentru imobibilizari si imprumuturi acordate altor parti

c) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de finanţare:

Se calculeaza prin diferenta dintre incasarile din emisiunea de actiuni, alte instrumente de capital propriu, ipoteci, alte imprumuturi, obligatiuni si platile catre actionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile întreprinderii (se regăsesc în scăderea capitalului social şi a rezervelor), rambursarile imprumuturilor, ratele de leasing financiar .

Fluxurile de numerar - total

– Numerar la începutul perioadei;

– Numerar la finele perioadei.

Rezultanta fluxurilor de numerar din activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare reprezintă trezoreria netă.

B. Metoda indirectă

IAS 7 şi OMFP nr. 94/2001 prezintă metoda indirectă ca alternativă la metoda directă de determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea acestei metode constă în faptul că profitul net (sau pierderea netă) este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasările în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activităţile de investiţii sau de finanţare.