Analiza performanțelor financiare în baza situaților financiare anuale

1 .Importanța analizei financiare în procesul de management al întreprinderii

Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de intervenții prin care se prevede, organizează și coordonează activitatea întreprinderii, considerată ca fiind un sistem complex socio-economic, dinamic și deschis , se iau decizii și se controleaza activitatea acesteia în vederea realizării obiectivelor curente și de perspectivă, respectand criteriile de eficiența economică și de utilitate socială.

Realizarea principalelor funcții (atribute) ale managmentului implică analiza de stare a sistemului în diferite momente ale funcționarii sale:

- etapa previzionară

- etapa operatională

- etapa de comensurare și interpretare a rezultatelor

Analiza economico-financiară reprezintă un element funamental al practicii economice, iar aserțiunea este sustinuța de faptul că analiza intervine curent în procesul de elaborare, evaluare si control al deciziilor adoptate de echipa managerială a întreprinderii. Cu ajuotrul analizei economico-financiare se supraveghează activitatea întreprinderii, se evaluează starea sa de funcționalitate ca sistem, se inițiază măsurile de reglare a disfuncționalităților unității și se fundamentează strategia ei. În acest fel, analiza economico-financiară reprezintă un instrument al managementului întreprinderii, susceptibil să faciliteze înțelegerea trecutului și prezentului și să orienteze acțiunea managerilor în prezent și viitor.

Standardele internaționale de contabilitate încurajează întreprinderile să însoțeasca situațiile financiare anuale ,de analize ( realizate de managementul întreprinderii ) care să studieze:

• principalii factori care determină și influențează performanța ,

• modificările mediului în care întreprinderea își desfășoară activitatea,

• reacțiile întreprinderii la modificările respective și efectul acestora,

• politicile de investiții și de divident,

• sursele de finanțare a întreprinderii,

• politicile de îndatorare și de gestionarea riscului,

• resursele întreprinderii care nu sunt reflectate în bilanț ,

• loialitatea și experiența personalului și managementului,

• experiența în managementul mediului, etc.

2. Necesitatea analizării situațiilor financiare anuale

IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare” menționează că informațiile privind poziția financiară a unei entități se referă la:

- resursele economice pe care aceasta le controlează, în baza cărora se anticipează capacitatea ei de a genera fluxuri monetare viitoare;

- structura de finanțare, care permite anticiparea nevoilor viitoare de credite și posibilitatea obținerii lor;

- modul de repartizare a profitului și a fluxurilor viitoare de trezorerie, lichiditatea și solvabilitatea întreprinderii, precum și capacitatea acesteia de a se adapta schimbarilor mediului în care își desfașoară activitatea.

Luand în considerare rolul analizei economico-financiare, putem afirma că acesta implică un studiu amplu, static și dinamic, asupra activelor, datoriilor și capitalului propriu și în mod special, asupra corelațiilor ce se stabilesc între aceste elemente, de gestionarea cărora depinde existența durabilă a unei entități.

Informațiile necesare analizei poziției financiare a întreprinderii sunt oferite de bilanț și notele explicative la situațiile financiare anuale. Reglemntările contabile din țara noastră prevăd pentru bilanț forma de prezentare verticală (în listă), care se bazează pe ecuația fundamentală:

ACTIVE – DATORII = CAPITALURI PROPRII

Posturile de activ sunt grupate după natura și lichiditatea (în ordinea crescatoare a lichiditații lor) în active imobilizante sau active circulante.

3. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza situațiilor financiare anuale

3.1 .Analiza situației nete (SN)

Situația netă exprima valoarea contabila a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii reprezentand averea acestora și trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcționarea și independența financiară a întreprinderii :

SN = ACTIVE – DATORII

3.2. Analiza fond de rulment-necesar , fond de rulment-trezoreria netă pe baza situațiilor financiare anuale

3.2.1.Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul rezultat atunci cand resursele permanente depașesc necesarul permanent de finanțat al entitații. Indicatorul are caracterul unei marje de siguranța care permite entității să-și conserve o anumită independența financiară fața de creditori , în cazul în care intervin dificultățile financiare la nivelul activității curente” rulment”.

FR= Capitaluri permanente - Imobilizări nete

3.2.2. Analiza necesarului de fond de rulment

În practică , situația lichidității întreprinderii depinde foarte mult de compoziția activelor și pasivelor curente. Unii analiști consideră că necesarul de fond de rulment (NFR) este indicatorul cel mai relevant pentru studiul echilibrului financiar, pentru că ține seama de structura activelor și pasivelor curente și de raportul lichiditate/exigibilitate dintre ele.

NFR= ( active circulante – disponibilități) - (datorii pe termen scurt – credite curente).

Între elementele care determină necesarul de fond de rulment ,se stabilesc corelații care pun în evidența un necesar de fond de rulment pozitiv, nul sau negativ:

- NFR>0 , necesarul de fond de rulment pozitiv reflectă un surplus de nevoi temporare , în raport cu resursele temporare care pot fi mobilizate.

- NFR=0, necesarul de fond de rulment neutru indică faptul că lichiditatea întreprinderii este garantată pe termen scurt, însa aspectele neprevăzute, care pot modifica structura activelor și pasivelor curente, vor deteriora cu usurința acest echilibru fragil.

-NFR<0, necesarul de fond de rulment negativ este semnalul unui surplus de resurse temporare , în raport cu necesarul de finanțat a activelor circulante curente , întreprinderea realizează mai repede lichidități , fiind posibilă asigurarea unui echilibru financiar, chiar și în condițiile unui fond de rulment negativ.

3.2.3. Analiza trezoreriei nete

Într-o primă accepțiune, trezoreria neta (TN) este definită ca excedent de disponibilități derivat de activitatea desfășurată de întreprindere într-un exercițiu financiar. Acest excedent este expresia echilibrului financiar de ansamblu al întreprinderii și se determina ca diferența între fondul de rulment net și necesarul de fond de rulment:

TN=FRN-NFR

În funcție de relațiile care se stabilesc între factorii care o determină, trezoreria netă, poate fi pozitivă, nulă sau negativă.