Analiza structurii situatiilor financiare potrivit reglementarilor contabile românești

INTRODUCERE Analiza financiară explică realitatea economic-financiară pornind de la limbajul contabil. Prin tratarea, prelucrarea și interpretarea informațiilor contabile în cadrul trasat de teoria economic, analiza financiară permite evaluarea stării de fapt și identificarea pistelor de progress ale întreprinderii în coerență cu condițiile mediului economic, social, politic în care își desfășoară activitatea.

Analiza financiară furnizează un ansamblu de concept, tehnici și metode care permit tratarea informațiilor interne și externe, interpretarea acestora, emiterea unor judecăți de valoare și aprecieri asupra activității întreprinderii, în vederea formulării unor recomandări pertinente prinvind evoluția acesteia, nivelul și calitatea performanțelor, gradul de risc într-un mediu concurențial extreme de dinamic.1 Revoluțiile industrial, progresul înregistrat în industria IT, creșterea vitezei de dezvoltare a noilor tehnologii, competiția la nivel global, globalizarea piețelor reprezintă numai câteva din cauzele ce au contribuit la restabilirea unei noi ordini economice mondiale cu impact direct asupra activității întreprinzătorului. În actualul context al dezvoltării durabile, rolul analizei financiare dobândește valori supreme, aceasta trebuind să răspundă unor nevoi informaționale complete pentru a supraviețui într-un mediu economic extreme de dinamic. În acest context, crește din ce în ce mai mult rolul relației entității economice cu mediul înconjurător, cu salariații cu societatea civilă, clienții, furnizorii, managerii si statul.

Standardele Internaționale de Raportare Financiară-IFRS apreciază că ,,analiza financiară este disciplina prin care instrumente analitice sunt aplicate situațiilor financiare și altor date financiare în scopul interpretării tendințelor și relațiilor într-o manieră consecventă și disciplinată. În esență, analistul se ocupă de convertirea datelor în informații și ajută la procesul de diagnosticare care are drept obiectiv cercetarea si prognozarea informațiilor.2

Pentru a putea funcționa și îndeplini obiectivele, orice economie reunește mai multe componente care interacționează, servind astfel la finalizarea proceselor și obținerea rezultatelor.3

În majoritatea țărilor, contabilitatea este supusă procesului de normalizare. Procesul de normalizare contabilă își are originea în perioada medievală, când au apărut primele coduri referitoare la activitatea comercială.4

I. Scurt istoric al situațiilor financiare

În literatura de specialitate, se folosesc diferiți termeni pentru a reflecta „întreprinderea în termeni financiari. Dintre aceștia amintim: bilanț contabil, conturi anuale, documente contabile de sinteză, situații financiare, rapoarte financiare.5 În Directiva a IV-a a CEE se folosește termenul „conturi anuale”, care includ: bilanțul, contul de profit și pierderi și anexa la situația financiară anuală. Aceste documente constituie un tot , iar conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor societății.

În Standardele Internaționale de Raportare Financiară, termenul folosit este de situații financiare, unde se precizează că situațiile financiare constituie o parte a procesului de raportare financiară. Un set complet de situații financiare include de regulă, un: bilanț, un cont de profit și pierdere, o situație a modificărilor poziției financiare (care poate fi prezentată în diverse moduri: fie ca o situație a fluxurilor de trezorerie sau ca o situație fluxurilor de fonduri) și acele note și alte situații explicative care fac parte integrantă din situațiile financiare. Poate include de asemenea, tabele și informații suplimentare sau derivate care completează astfel de situații.6 În art. 10 al Legii contabilității nr. 82/1991 s-a folosit termenul „bilanț contabil,, care precizează că documentul oficial de gestiune [ ] îl constituie bilanțul contabil, care trebuie să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, iar componentele acestuia sunt: bilanțul, contul de profit și pierdere, anexe, raportul de gestiune. În Legea contabilității nr. 82/1991 modificată, termenul bilanț contabil a fost înlocuit cu termenul situații financiare, cu structură diferită pentru anumite categorii de întreprinderi. Astfel, „documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare [...] sunt situațiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare, fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată în regulamentul de aplicare a Legii contabilității se folosește noțiunea de bilanț contabil.

În literatura contabilă americană este utilizată noțiunea de „rapoarte financiare” care cuprind contul de rezultat, situația capitalurilor proprii, bilanțul contabil, situația fluxurilor de numerar.7

Situațiile financiare, sunt rezultatul unei munci care se descompune în trei mari faze: colectarea datelor, înregistrarea datelor în conturi și formalizarea în conturi de sinteză.8