Apariția și particularitățile sistemului conturilor naționale

Sistemul Conturilor Naţionale (S.C.N.) sau Contabilitatea Naţională (CN) a apărut şi s-a dezvoltat treptat, ca metodă de evidenţă şi analiză a economiei naţionale, obiectul principal al sistemului fiind acela de a da o prezentare cantitativă, agregată, completă şi coerentă realităţii economice în cursul unei perioade de timp sau la un moment dat.

Ideea alcătuirii unui sistem de conturi naţionale datează încă de la sfârşitul secolului al XVIIlea şi începutul secolului al XVIIIlea. In Anglia, William Pety publica, in 1664 o lucrare intitulata ,, Verbum Sapienti” care avea ca obiect realizarea unui sistem fiscal mai echitabil. In continutul ei se intalneste prima estimare a ceea ce s-ar putea numi ,, echilibrul economiei nationale”. Apoi, Gregory King elaboreaza in 1696, primul sistem complet de conturi nationale, al carui obiectiv era de a compara consecintele razboiului asupra partilor beligerante. El intocmeste un tablou al venitului national si al cheltuielilor pentru razboi ale fiecarei tari.

La finele secolului al XVIII-lea in Anglia, Pitt (pe atunci Prim ministru), Beeke si Bell cauta sa evalueze randamentul impozitului asupra veniturilor.

Primii precursori francezi sunt guvernatorul de Rouen, Boisguillebert (1646-1714) sau inginerul militar Vauban (1633-1707). Acestia critica sistemul fiscal francez si propun o reforma radicala. In Franta, prima lucrare de contabilitate nationala este atribuita lui Vauban. Acesta doreste ameliorarea randamentului sistemului fiscal din timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea si calculeaza astfel veniturile regatului, in scopul unei stabiliri mai precise a marimii volumului impozitelor.

O alta abordare in ce priveste estimarea avutiei unei natiuni este realizata de catre fiziocratul Francois Quesnay, care in 1758 publica ,, Tabloul Economic”. El a elaborat prima abordare a circuitului economic prin formularea principiului circulatiei bogatiei intre diferite,, clase” ale societatii si principiul conservarii acestor fluxuri de bogatie, lucrarea sa fiind privita ca inceputul analizei macroeconomice pe baza fluxurilor intersectoriale.

Teoriile economistilor clasici Adam Smith, Thomas R. Malthus, David Ricardo vor imprumuta contabilitatii nationale ,,modelul de repartitie”, care sa permita asigurarea legaturii contabile intre productie, pe de o parte, si distributia veniturilor, pe de alta parte.

În secolul al XIXlea ideea alcatuirii unui sistem de conturi nationale a fost mai puţin abordată, contabilitatea naţională din ţările dezvoltate în aceea perioadă limitându-se la unele calcule de venit naţional şi bogăţie naţională. Odată cu creşterea rolului statului în economie, după criza din 1929-1933 şi mai ales după cel de-al doilea război mondial, a sporit interesul pentru alcătuirea unui sistem de conturi naţionale, care să furnizeze informaţii pentru fundamentarea politicii economice.

În anul 1945, un grup al comitetului pentru experţi economişti şi statisticieni de la Societatea Naţiunilor a elaborat şi recomandat statelor membre metode de măsurare a venitului naţional şi de constituire a conturilor naţionale, realizând chiar un model de conturi. Cu ocazia Congresului Internaţional de Statistică de la Washington (1947) a fost constituită Asociaţia Internaţională a cercetătorilor în domeniul venitului naţional şi al bogăţiei naţiunilor. Rapoartele prezentate cu acest prilej au fost făcute cunoscute opiniei publice prin publicaţii speciale. În anul 1948, Secţia de statistică a venitului naţional din cadrul Naţiunilor Unite a editat pentru prima dată o lucrare privind evoluţia venitului naţional în 39 ţări membre.

După cel de al doilea război mondial, în România estimarea venitului naţional

s-a făcut pentru anul 1945 de către profesorul Nicolae Georgescu-Roegen. Cercetarea efectuată de profesor, numită “Modificări structurale în venitul naţional al României în urma celui de-al doilea război mondial”, a fost publicată de Editura Institutului Central de Statistică în anul 1947 şi oferă posibilitatea cunoaşterii modificărilor în mărimea şi structura venitului naţional realizat în anul 1945 faţă de anul 1938.