Cuprins
- CAPITOLUL 1. NOŢIUNI TEORETICEÎN ASIGURĂRI
- 1.1. Definiţia şi elementele tehnice ale asigurările
- 1.2. Funcţiile şi rolul asigurărilor
- 1.3. Clasificarea asigurărilor
- 1.4. Supravegherea activităţii de asigurare
- Concluzii
- CAPITOLUL 2. ROLUL INFORMATICII ÎN ASIGURĂRI
- 2.1. Schimbările apărute în lume asigurărilor
- 2.2. Sistemul informaţional în asigurări
- 2.3. Internetul şi asigurările on line
- Concluzii
- CAPITOLUL 3. ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE
- 3.1. Asigurarea riscurilor financiare
- 3.2. Asigurarea de viaţă pentru ipotecă
- 3.3. Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului
- acestora împotriva pagubelor produse de incediu şi alte calamităţi
- 3.4. Influenţa riscurilor
- 3.5. Forme de protecţie împotriva riscului
- Concluzii
- CAPITOLUL 4. CREDITUL IPOTECAR.
- 4.1. Creditul ipotecar în România
- 4.2. Piaţa primară şi secundară a creditului ipotecar
- 4.3. Piaţa creditului ipotecar în România
- 4.4. Conceptul de bancassuarence
- Concluzii
- CAPITOLUL 5. STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA CREDITULUI IPOTECAR LA S.C. “BCR-ASIGURĂRI” S.A
- 5.1. Prezentarea generală a S.C.“BCR-ASIGURĂRI” S.A
- 5.2. Produsele de asigurare oferite de
- S.C. “BCR-ASIGURĂRI” S.A.
- 5.3. Studiu de caz
- Concluzii
- Concluzii şi propuneri
- BIBLIOGRAFIE
Extras din referat
CAPITOLUL 1
NOŢIUNI TEORETICE ÎN ASIGURĂRI
1.1 Definiţia şi elementele tehnice ale asigurărilor.
În literatura de specialitate noţiunea de asigurare este destul de bine conturată, dar o definiţie unanim acceptată nu s-a dat încă.Caracteristica esenţială a asigurării este după cum precizează Iulian Văcărel şi Florian Bercea în lucrarea “Asigurări şi resigurări” aceea că “asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa unor riscuri comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei naţionale şi populaţiei1”.
Conform Legii nr.32/2000 “ asigurarea este operaţiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi îndemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitaţii desfăşurate”.
În concluzie, putem spune că asigurarea reprezintă o operaţiune economico-financiară prin care o parte numită asigurător despăgubeşte în cazul procedurii unui eveniment nefast, o altă parte numită asigurat, în schimbul unei sume de bani, numită primă de asigurare.
Principalele elemente tehnice ale asigurărilor prevăzute în Legea nr.32/2000 sunt:
- asigurătorul este persoana juridică care în schimbul unei prime de asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui eveniment în viaţă persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii, faţă de terţe persoane.
- asiguratul este persoana fizică sau juridică, care în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente, exemplul persoanelor fizice care se asigură împotriva unor evenimente ce pot aparea în viaţa lor.
- beneficiarul este aceea persoană care are dreptul să încaseze suma asigurată sau despăgubirea, fără a fi neapărat parte din contractul de asigurare1 .
- contractul este persoană fizică sau juridică, care poate încheia asigurarea, fără a obţine prin aceasta calitatea de asigurat, existând posibilitatea ca însuşi contractantul să fie acelaşi cu asiguratul, dar nu poate fi o persoană juridică care încheie asigurarea de accidente pentru salariaţii săi.
Riscul asigurat reprezintă evenimentul care, odată produs datorită efectelor sale, îl obligă pe asigurator să plătească asiguratului ori beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată.
Evaluarea este etapa premergatoare încheierii contractului de asigurare, deoarece stabileşte valoarea bunului pentru a-l putea cuprinde în asigurare.Pentru a evita subevaluarea sau supraevaluarea bunului trebuie cunoscută cu exactitate valoarea bunului.
Suma asigurată reprezintă, conform contractului de asigurare, partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea.
Norma de asigurare este suma asigurată, stabilită prin lege pe unitatea de obiect asigurat. Este întîlnită în cazul asigurărilor obligatorii de bunuri.
Suma asigurată = prima netă + suplimentul de primă
Cotele de primă se stabilesc pe baza datelor statistice, folosindu-se metodele şi principiile calculului actuarial.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bibliografie.doc
- Cuprins.doc
- Lucrare de diploma.doc