Audit Intern

Scurt istoric

Cuvântul audit îsi are originea în latinescul audio, audire: a asculta si a cunoscut în decursul vremurilor multiple interpretari, întelesuri care nu au mai avut de a face cu etimologia.

În ciuda acestor denaturari istorice, totusi procesul de audit, respectiv auditul intern se regaseste ca facând parte din viata unei întreprinderi în perioada recesiunii economice americane de la începutul secolului al XX-lea. Atunci era nevoie ca auditorii financiari, externi, sa se bazeze pe o serie de lucrari efectuate de personal independent, dar angajat al întreprinderii, fara ca acest personal sa întocmeasca sinteze si sa exprime concluzii.

Personalul întreprinderii a capatat abilitati, ce-i drept canalizate pe functia contabila, dar utilizarea acestor profesionisti si pentru întocmirea altor lucrari a avut ca efect perceptia pozitiva asupra a ceea ce efectuau în cadrul întreprinderii.

Auditorii externi utilizau aceste ajutoare numai pentru lucrarile din sistemul financiar si contabilitate, dar cu timpul domeniul de competenta s-a largit, auditul intern devenind o functie a întreprinderii, ca oricare din functiile consacrate.

Pornind de la aceste experiente, activitatea de audit intern este relativ noua, date semnificative privind organizarea si desfasurarea profesiei de auditor intern fiind înregistrate în anul 1941, când a aparut Institutul International al Auditorilor Interni (IIA – Institute of Internal Auditors) în Statele Unite ale Americii. Cu aceasta ocazie s-a observat necesitatea dezvoltarii acestei profesii, cele mai multe pareri degajând încredere în viitorul profesiei, managerii având nevoie de rezultatele muncii auditorilor interni.

Un pas important s-a realizat în Franta, când în anul 1960 s-a înfiintat Institutul Francez al Auditorilor si Consultantilor Interni (IFACI), ulterior cele mai importante contributii la evolutia auditului intern fiind aduse de scoala si practica franceza în domeniu. Evident ca IFACI este afiliat la IIA, care la rândul sau are peste 85000 de specialisti în mai mult de 120 de tari din întreaga lume.

IFACI a contribuit, nu numai în Franta, la modul de întelegere a rolului si locului auditului intern, precum si la pozitionarea functiei de audit intern în cadrul oricarei entitati.

Acest lucru s-a observat si prin faptul ca auditorii interni au început sa fie specialisti cu experienta, depasind în majoritate vârsta de 30 de ani, sporind gradul de încredere în rapoartele acestora. În acelasi timp a crescut diversitatea pregatirilor profesionale, a profilelor, a atragerii de experti datorita evolutiei functiei si a competentei profesionistilor.

Totodata, economia reala a impus renuntarea întelesului auditului intern legat numai de functia finaciar-contabila si cresterea acoperirii acestuia prin atasarea functiei de audit intern la directia generala a unei entitati. Auditul intern este subordonat conducatorilor entitatilor devenind un instrument puternic de depistare a riscurilor din organizatiile în care functioneaza.

Pe plan mondial auditul intern cunoaste si alte grupari ale organismelor nationale, de multe ori apelându-se la criterii geografice sau de limba, cum ar fi Confederatia Europeana a Institutelor de Audit Intern si Uniunea francofona a Auditului Intern.

Evolutia functiei de audit intern a avut ca rezultat pozitiv mai multe revizuiri în anii 1981, 1991 si 1995, ultima care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002 constituind o revizuire totala a tot ceea ce se obtinuse în domeniul profesiei pâna la acea data, iar preocuparile de revizuire continua tocmai datorita complexitatii activitatii.

Pâna în anul 2000 la noi în tara nu exista nici o reglementare cu privire la auditul intern, aceasta activitate nefacând parte din cultura organizationala si nici din cerintele proprietarilor de entitati. Deseori se confunda conceptul de audit intern cu ceea ce se practica, adica un control intern, si acela obligatoriu numai pentru entitatile cu capital de stat sau majoritar de stat.

Odata cu trecerea la aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate si auditarea situatiilor financiare, prin aplicarea directivelor europene, în anul 2000, printr-un ordin al ministrului finantelor, s-au introdus reglementari minimale referitoare la auditul intern, foarte teoretice, cu stângacii de traducere si interpretare, dar a constituit o deschidere necesara învatarii si acomodarii cu cerintele unei noi profesii, dar si mai complexe.