Balanța de Verificare

BALANTA DE VERIFICARE

1. Notiunea, continutul si functiile balantei de verificare

Operatiile economice care se realizeaza zi de zi într-o unitate economica se înregistreza în conturi. În orice moment al activitatii economice, fiecare cont în parte pune în evidenta situatia elementelor patrimoniale: existentele la începutul perioadei, cresterile, micsorarile, totalul miscarilor cumulate de la începutul anului, dar si existentele finale.

Necesitatile de conducere, control si analiza a activitatii unitatilor patrimoniale impun generalizarea si prezentarea, într-un tablou de ansamblu, a întregii activitati desfasurate. Metoda contabilitatii impune ca periodic, si în mod obligatoriu cu ocazia elaborarii bilantului, sa se faca verificarea exactitatii înregistrarilor facute în contabilitate, cît si a calculelor efectuate cu ocazia determinarii rulajelor, sumelor totale si a soldurilor conturilor.

Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura verificarea exactitatii înregistrarii operatiilor economice în conturi, legatura dintre conturile sintetice si bilant, legatura dintre conturile sintetice si conturile analitice, precum si centralizarea datelor contabilitatii curente. Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare, în care se înscriu datele valorice preluate din conturi.

În cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale proprii dublei înregistrari si corespondentei conturilor.

Aceste egalitati exprima un echilibru permanent între aceste date, de unde provine si denumirea de ”balanta”. Balanta de verificare contine toate conturile folosite de o unitate patrimoniala, fiecare cont fiind înscris cu soldul initial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor si soldul final de la sfîrsitul lunii pentru care se încheie balanta respectiva. Legea contabilitatii prevede ca ”pentru verificarea înregistrarii corecte în contabilitate a operatiunilor se întocmeste, lunar, balanta de verificare”.

Din cele prezentate mai sus, reiese si definitia balantei de verificare, si anume:

a) Functia de verificare a exactitatii înregistrarii operatiilor economice în conturi.

Aceasta functie consta în controlul si identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe în cadrul balantei de verificare, precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei. Înregistrarea gresita a unor operatii economice ca urmare a nerespectarii principiului dublei înregistrari, trecerea eronata a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare si de aici în balanta, efectuarea unor calcule gresite în formulele contabile complexe, stabilirea eronata a rulajelor si a soldurilor conturilor, determina inegalitati între totalurile balantei, care se semnalizeaza cu ajutorul ei, fapt ce îi confera caracterul unui instrument de verificare, de control. Lipsa unei egalitati valorice sau a unor corelatii constituie dovada existentei unor erori, care trebuie sa fie identificate si corectate