Balanță de verificare - instrument al metodei contabile

1. NOŢIUNEA, IMPORTANŢA ŞI FUNCŢIILE BALANŢEI DE VERIFICARE

Balanţa de verificare este un procedeu specific metodei contabilităţii care asigură respectarea în contabilitate a echilibrului permanent impus de dubla înregistrare a operaţiilor economice aferind prin aceasta garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi, precum şi a întocmirii unor bilanţuri reale şi complete.

Balanţa de verificare se prezintă ca un tablou enumerativ al tuturor conturilor din Cartea Mare, care furnizează informaţii în legătură cu soldurile iniţiale, mişcările intervenite într-o perioadă de gestiune (lună, trimestru, semestru, an) şi soldurile finale la data întocmirii ei.

Dintre funcţiile pe care le îndeplineşte balanţa de verificare în activitatea concretă enumerăm: funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi, funcţia de realizare a concordanţei dintre conturile analitice şi cele sintetice, funcţia de efectuare a legăturii dintre cont şi bilanţ, funcţia de grupare şi centralizare a datelor înregistrate în conturi.

a)Funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi este îndeplinită cu ocazia întocmirii balanţei de verificare. Înregistrarea fiecărei operaţii economice concomitent şi cu aceeaşi sumă în debitul unui cont şi în creditul altui cont face să rezulte o egalitate permanentă între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare.

Înregistrarea greşită a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării dublei înregistrări determină inegalităţi între totalurile balanţei, de unde necesitatea verificării înregistrărilor în conturi, ceea ce conferă acesteia caracterul unui instrument de verificare şi control şi de reglare a înregistrării operaţiilor economice.

b) Funcţia de realizare a concordanţei dintre conturile analitice şi cele sintetice. Aceasta se înfăptuieşte prin acea că pentru fiecare cont sintetic care se desfăşoară pe conturi analitice se întocmeşte câte o balanţă de verificare analitică cu ajutorul căreia se controlează exactitatea înregistrărilor efectuate în conturile sintetice prin concordanţele care trebuie să existe între conturile analitice şi cel sintetic.

c) Funcţia de legătură între cont şi bilanţ. Balanţa de verificare stă la baza întocmirii bilanţului. Datele din bilanţ reprezintă soldurile finale ale conturilor de activ şi pasiv preluate din balanţa de verificare. Deci balanţa de verificare este puntea de legătură dintre conturile analitice şi cele sintetice şi dintre conturile sintetice şi bilanţ, făcând legătura între procedeele de bază ale metodei contabilităţii.

d) Funcţia de grupare şi centralizare a datelor înregistrate în conturi. Compararea şi centralizarea datelor contabile cu ajutorul balanţei de verificare oferă conducerii posibilitatea de a cunoaşte mărimea şi structura modificărilor intervenite în structura mijloacelor materiale şi băneşti, situaţia debitorilor şi creditorilor, a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare la un moment dat şi în dinamică, în vederea elaborării previziunilor necesare luării deciziilor pentru perioada viitoare.

Aşadar, cu ajutorul balanţei de verificare se centralizează întreaga activitate economico-financiară a întreprinderii, care a fost reflectată în conturi distincte, oferind astfel informaţii de ansamblu asupra tuturor bunurilor aflate în administrarea operativă a acestora şi asupra activităţii dintr-o anumită perioadă de gestiune.