Bazele Organizării Contabilității la Întreprinderile Micului Business

Începînd cu anii 60 ai sec.XX mai întîi în SUA, apoi în Europa Occidentală devine tot mai populară ideia dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. În ţările cu o economie dezvoltată se observă o poziţie sigură a acestor întreprinderi, numărul lor fiind în continuă creştere. În prezent întreprinderile micului business, alcătuiesc pe plan mondial de la 70 % pînă la 99 % din numărul întreprinderilor existente, 60 % din numărul total al angajaţilor şi jumătate din volumul total al vânzărilor din sectorul privat.

În Republica Moldova, în ultimii ani, s-a accentuat aceeaşi tendinţă de majorare a numărului întreprinderilor mici şi mijlocii, cît şi a microîntreprinderilor numite generic – agenţi ai micului business. Sectorul întreprinderilor micului business este în creştere şi joacă un rol important în economia ţării. Trecerea economiei naţionale la funcţionarea în baza principiilor şi mecanismelor pieţii libere asigură condiţii pentru dezvoltarea proprietăţii private, susţinînd iniţiativa liberă a întreprinzătorilor particulari.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică în anul 2008 numărul întreprinderilor mici şi mijlocii a constituit 41,1 mii întreprinderii care reprezintă circa 97,6 % din numărul total de întreprinderi. Numărul persoanelor care activează în întreprinderile mici şi mijlocii în perioada de referinţă a constituit 328,1 mii persoane, deţinînd 57,3% din numărul total de angajaţi ai întreprinderilor. Veniturile din vînzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă au însumat 64984,1 mil.lei sau 37,1% din venituri din vînzări în total pe economie. Partea preponderentă a întreprinderilor mici şi mijlocii îşi desfăşoară activitatea în domeniul comerţului, constituind în anul 2008 circa 16,9 mii unităţi, sau 41% din total întreprinderilor mici şi mijlocii. În industria prelucrătoare au activat 5 mii de întreprinderilor mici şi mijlocii sau 12% din totalul acestora. Sursa de date au constituit-o rapoartele financiare prezentate de către agenţii economici care ţin evidenţa contabilă conform sistemului simplificat şi complet al partidei duble.

Întreprinderile micului business prezintă unele avantaje în comparaţie cu entităţile mari, cele mai relevante fiind:

- posibilitatea utilizării efective şi raţionale a resurselor locale;

- afacerea mică poate fi iniţiată cu un capital mic de investiţie;

- respectul pentru proprietatea şi iniţiativa privată;

- întreprinderile mici şi mijlocii creează noi locuri de muncă;

- înlesniri la impozitarea activităţii întreprinderilor micului business;

- flexibilitatea ofertei de produse şi servicii, serii mici de producţie;

- dinamism în desfăşurarea activităţii, întreprinderile mici în comparaţie cu cele mari sînt capabile să reacţioneze mai rapid şi cu cheltuieli reduse la schimbările mediului de afaceri, precum şi la cererile particulare ale consumatorilor;

- reducerea esenţială a cheltuielilor generale şi de întreţinere a aparatului administrativ, aceasta fiind mică, nu are un aparat administrativ mare, de obicei managerii întreprinderii sunt şi fondatori;

- întreprinderile mici şi mijlocii sunt baza implementării noilor tehnologii şi inovaţii în ciclul de producţie cînd piaţa este nesaturată de acest produs şi concurenţa este mică;

- activează în domenii specifice de activitate etc.

Totuşi, rezultatele activităţii economice a întreprinderilor mucului business au demonstrat, că în pofida numeroaselor eforturi statul n-a reuşit să creeze condiţii atractive de dezvoltare pentru producătorii din ţară şi pentru extinderea şi dezvoltarea micului business în general.

În prezent întreprinderile mici din republică se confruntă cu numeroase probleme, cele mai frecvente sînt:

 baza financiară şi material-tehnică insuficientă, accesul limitat al întreprinderii la resurse financiare, tehnologii avansate care cer investiţii iniţiale mari;

 condiţii dezavantajoase de acordare a creditelor, cît şi lipsa unor mecanisme reale şi eficiente de susţinere creditar-financiară din partea statului;

 presiunea fiscală, condiţii complicate de acordare a facilităţilor fiscale;

 lipsa politicii de protecţie a producătorului autohton;

 condiţii de concurenţă dure impuse de întreprinderile mari şi risc înalt de faliment;

 prezenţa barierelor administrative cum ar fi înregistrarea, certificarea, practica de autorizare, sisteme de control, reglementarea relaţiilor de arendă etc.

Întreprindere a micului business în conformitate cu p.5 al SNC 4 reprezintăîntreprindere cu statut de persoană juridică sau fizică în care numărul mediu anual de salariaţi, volumul producţiei (vînzărilor) şi alţi indicatori nu depăşesc limitele stabilite de legislaţia în vigoare pentru agenţii micului business.

În practica mondială pentru clasificarea întreprinderilor la cele din sectorul micului business acestea trebuie să se conformeze anumitor criterii. Astfel de criterii pot fi totalitatea mijloacelor fixe ce se află în proprietatea întreprinderii; capitalul propriu; volumul anual al vînzărilor; numărul de angajaţi. Ultimele două criterii sînt cele mai răspîndite, deoarece pot fi uşor determinate, comparate şi sunt accesibile.