Bilanțul Contabil

NOŢIUNE ŞI FUNCŢIILE BILANŢULUI CONTABIL

Conceptul de bilanţ provine de la termenul italienesc “ bilancia”, care are la origine două expresii în limba latină “ bi ” şi “lanx”, ce semnifică două talere, simbolizând o balanţă cu două braţe aflate în poziţie de echilibru.

Sintetizând tot ce s-a scris de-a lungul timpului dar şi la reyultatele practicii în domeniul contabilităţii putem considera bilanţul contabil ca un tablou al averii ( bogăţiei), care exprimă poziţia financiară a întreprinderii în unităţii monetare prin corelaţia dintre bunurile economice, sursele de finanţare şi rezultatele obţinute la sfârşitul perioadei contabile de regulă la sfârşitul anului calendaristic ( sfârşitul exerciţiului).

Bunurile economice (utilităţile) reprezintă activul iar sursele de finanţare (resursele) pasivul bilanţului.În structura bilanţului se regăseşte şi rezultatul activităţii (sub formă de profit sau pierdere) ca element al capitalurilor proprii.

Ca procedeu al metodei contabilităţii, bilanţul exprimă un model al principiului dublei reprezentări a patrimoniului care determină echilibrul patrimonial static dintre active şi pasive ( datorii şi capitaluri proprii). Privit astfel bilanţul reprezintă un pronunţat caracter teoretic şi didactico-metodologic, menit a creea premisele inţelegerii influenţei operaţiilor economico financiare ce determină modificare cu aceeaşi sumă (valoare) a cel puţin două elemente (posturi) bilanţiere.

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.

Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:

- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;

- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.

Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:

1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;

2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;

3) funcţia previzională.

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.