Bilanțul contabil în concepție americană

1. NOŢIUNE ŞI FUNCŢIILE BILANŢULUI CONTABIL

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.

Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:

- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;

- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.

Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:

1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;

2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;

3) funcţia previzională.

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.

2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi financiare.

Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de raportare.

2. ABORDARI PRIVIND BILANTUL CONTABIL

a) Abordarea patrimoniala – face posibila existenta unui echilibru valoric între utilizari sau active patrimoniale si resurse sau pasive patrimoniale. Astfel, ecuatia economica a bilantului îmbraca urmatoarele forme:

Utilizari = Resurse

Activ = Pasiv

Din punct de vedere juridic, bilantul sintetizeaza starea patrimoniala privita ca ansamblul drepturilor si angajamentelor pe care le are un titular de patrimoniu la un moment dat. Activul bilantier reflecta elementele patrimoniale ce apartin proprietarului sau drepturi patrimoniale, iar pasivul bilantier, ceea ce datoreaza tertilor sau angajamente patrimoniale.

1) Drepturile patrimoniale dau posibilitatea titularului de patrimoniu de a dispune liber de bunurile sale (drept de proprietate), precum si de a beneficia de anumite drepturi asupra tertilor (drepturi de creanta).

Drepturile patrimoniale confera titularilor posibilitatea de a utiliza un anumit bun, în scopul consumului, productiei sau fructificarii acestuia pentru obtinerea unui venit. O întreprindere poate detine drepturi de proprietate asupra unei varietati de bunuri: unele sunt bunuri materiale (imobilizari corporale, active circulante), dar pot îmbraca si o forma nemateriala (imobilizari necorporale).