Cadrul Conceptual IASB pentru Raportare

Introducere

Ca şi celelalte activităţi umane şi celelalte discipline care cad sub incidenţa ştiinţelor sociale, contabilitatea este în mod fundamental produsul mediului său. Mediul contabilităţii este dat de condiţiile, de restricţiile, de influenţele societăţii, economiei, politicii şi cadrului juridic şi evoluează odată cu timpul.

Partea vizibilă a contabilităţii, de ţinere a registrelor şi întocmire a situaţiilor financiare, are în spate un cadru teoretic bine pus la punct, care cuprinde obiective filosofice, speculaţii teoretice, judecăţi, creativităţi sau discuţii, teorii normative, idei organizate, definiţii precise, ipoteze, postulate, principii, restricţii preliminare.

Fundamentele conceptuale ale contabilităţii nu ţin de domeniul descoperirilor. Mai degrabă, noi suntem cei care le creăm, le elaborăm, ţinând cont de factorii de mediu sau de intuiţie. Recunoaşterea şi credibilitatea acestora se bazează pe utilizarea şi acceptarea lor general de către cei care întocmesc, verifică, utilizează şi normalizează situaţiile financiare.

Utilitatea unui cadru conceptual contabil este legată, în primul rând, de elaborarea standardelor contabile care să se bazeze pe un ansamblu coherent de obiective şi de concepte fundamentale, iar în al doilea rând, acesta ar trebui să aibă ca şi efect ameliorarea înţelegerii situaţiilor financiare de către utilizatori şi să întărească încrederea acestora în calităţile informaţiilor financiare. Existenţa unui cadru teoretic vine în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă practicienii, dar reprezintă totodată şi suportul material pentru predarea contabilităţii în şcoli.

Cadrul contabil conceptual al IASB stabileşte conceptele şi principiile teoretice care alcătuiesc un sistem de referinţă privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. În acest sens documentul îşi arogă calitatea de referenţial privind definirea de norme contabile.

Cap. 1 Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS)

1.1.Scurt istoric al IASB

Apariţia primului organism internaţional de reglementare contabilă a avut loc în 1973, cu sediul la Londra, dobândind titulatura de International Accounting Standards Committee (IASC), ca urmare a eforturilor conjugate din partea organismelor profesionale contabile din Australia, Canada, Franţa, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea Britanie, Irlanda şi Statele Unite.

Este organismul care a elaborat referenţialul contabil internaţional: Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea raportărilor financiare, standardele internaţionale (IAS) în număr de 41, interpretări ale standardelor (SIC), ghiduri de implementare, etc.

IASC a fost restructurat ca urmare a revizuirilor efectuate între 1998 şi 2000 pentru a realiza un echilibru mai bun între reprezentarea geografică, competenţa tehnică şi independenţă. IASC este predecesorul IASB (International Accounting Standards Board) până la 1 Aprilie 2001. Standardele pe care le elaborează IASB se numesc IFRS (Standarde Internaţionale de Raportare Financiară), 8 până în prezent, iar interpretările lor se numesc IFRIC, până în prezent în număr de 13. În prezent, IASB reprezintă interesele tuturor organismelor profesionale contabile care sunt membre ale International Federation of Accountants (IFAC).