Cadrul General pentru Întocmirea și Prezentarea Situațiilor Financiare Anuale

Nevoia de armonizare, convergenţă şi uniformitate în contabilitate impune normalizarea sa. Pe această cale am formalizat şi materializat obiectivele, conceptele, metodele, regulile, caracteristici, structuri privind producţia şi utilizarea informaţiei contabile.

Mai exact am definit concepte, principii şi norme contabile bazate pe o terminologie precisă şi identică pentru toţi producătorii şi utilizatorii din România de informaţii contabile. Dar nu am uitat şi de aplicarea lor practică în vederea organizării comparabilitatii în timp şi spaţiu a informaţiei contabile.

Scopul lucrării noastre are mai multe obiective printre care putem enumera:

- promovarea armonizării reglementărilor, normelor şi procedurilor referitoare la prezentarea situaţiilor financiare, prin reducerea numărului de tratamente contabile alternative permise de către Standarde;

- ajutăm pe cei ce întocmesc situaţii financiare în aplicarea standardelor Internaţionale, precum şi în tratarea subiectelor care nu apar în Standarde

- ajutăm utilizatorii situaţiilor financiare în interpretarea informaţiei conţinute în situaţiile financiare anuale elaborate în conformitate cu Standardele

- ajutăm auditorii în formarea unei opinii referitoare la conformitatea cu standardele a situaţiilor financiare;

- oferim informaţii privind metodele folosite de către IASC în elaborarea normelor contabile internaţionale

INTRODUCERE

Cadrul general conţine o serie de principii şi concepte teoretice, care împreună cuprind sistemul de referinţa în întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare pentru utilizatorii externi.

Plecând de la premisa că deşi situaţiile financiare sunt similare de la o ţară la alta, există totuşi diferenţe semnificative între acestea, aceste diferenţe au condus la dezvoltarea unei game largi de definiţii pentru caracterizarea elementelor situaţiilor financiare ( active, datorii, capitaluri proprii). Astfel, s-au dezvoltat criterii diferite în recunoaşterea elementelor situaţiilor financiare, precum şi alegerea preferenţiala a unei baze de evaluare sau a alteia.

Prin cadrul conceptual IASC, ca organism normalizator, s-a angajat, prin armonizarea reglementărilor, să apropie normele contabile şi procedurile legate de pregătirea şi prezentarea situaţiilor financiare, utile pentru oferirea de informaţii pentru luarea deciziilor economice [N.Feleaga,2005, 27].

Acest Cadru nu reprezintă un Standard Internaţional de Contabilitate, aşadar prevederile pe care le conţine nu primează în faţa Standardelor de Contabilitate existente, având un caracter orientativ.

1. Obiectivul situaţiilor financiare

1.1. Scop

Poziţia IASC, ca normalizator la nivel mondial, conduce la unele nuanţări faţă de scopul cadrului sau conceptual [N.Feleaga,2000,28].

În primul paragraf al cadrului sunt prezentate următoarele obiective:

a) să ajute Consiliul IASC în conceperea viitoarelor norme contabile, precum şi în revizuirea celor existente;

b) să ajute Consiliul IASC în promovarea armonizării reglementărilor, normelor şi procedurilor referitoare la prezentarea situaţiilor financiare, prin reducerea numarului de tratamente contabile alternative permise de către Standarde;

c) să ajute organismele naţionale de elaborare a standardelor în punerea la punct a normelor proprii;

d) să ajute pe cei ce întocmesc situaţii financiare în aplicarea standardelor Internaţionale, precum şi în tratarea subiectelor care nu apar în Standarde;

e) să ajute auditorii în formarea unei opinii referitoare la conformitatea cu standarde a situaţiilor financiare;

f) să ajute utilizatorii situaţiilor financiare în interpretarea informaţiei continute în situaţiile financiare anuale elaborate în conformitate cu Standardele;

j) să ofere informaţii privind metodele folosite de către IASC în elaborarea normelor contabile internaţionale.

1.2. Aria de aplicabilitate

Cadrul conceptual tratează situaţiile financiare de interes general, inclusiv situaţiile anuale consolidate. Acestea se întocmesc şi se prezintă anual pentru a satisface nevoia de informare a unei game largi de utilizatori ( investitorii, preocupaţi de riscul tranzactiilor pe care le efectueaza şi de gradul în care le sunt valorificate investiţiile; personalul angajat şi grupurile sindicale, interesaţi de stabilitatea şi profitabilitatea firmelor în care îşi desfasoara activitatea; creditorii, prin informaţii care să îi ajute în a determina împrumuturile acordate şi dobanzile de rambursat la scadenţă; furnizori şi alţi creditori, interesaţi de solvabilitatea entităţilor cu care îşi desfăşoară tranzactiile, de posibilitatea de plata a sumelor datorate la scadenta; clientii, preocupati de aspectul continuitatii activitatii entitatilor cu care se afla in parteneriat, in special pentru colaborarile pe termen lung; guvernul si institutiile sale, interesat de resursele alocate si evident de activitatea entitatilor; nu in ultimul rand, publicul larg.

Cadrul general se aplica situatiilor financiare ale tuturor entitatilor raportoare comerciale, industriale si de afaceri, fie din sectorul public, fie din cel privat. Entitatea raportoare este entitatea pentru care exista utilizatori de informatii pentru care situatiile financiare reprezinta principala sursa de informatii financiare despre entitate.[ IASB, 2005, 36].

Conform cadrului conceptual al IASC, obiectivul situatiilor financiare este informarea privind pozitia financiara, performantele si evolutia pozitiei financiare aferente unei intreprinderi [N.Feleaga, 2000, 28].

In acest scop, situatiile financiare satisfac nevoile comune ale majoritatii utilizatorilor,insa, nu contin toate informatiile necesare pentru luarea deciziilor economice, deoarece, releva evenimentele care au avut loc in decursul perioadei in activitatea unei entitati economice, doar prin prisma efectelor financiare, trecand sub tacere informatiile non-financiare.

De asemenea, situatiile financiare dezvaluie si efectele administrarii de catre conducere a entitatii sau responsabilitatea conducerii in gestionarea resurselor existente.

1.3.Pozitia financiara, performanta si modificarile pozitiei financiare

Pozitia financiara a intreprinderii este definita de resursele economice pe care le controleaza, de structura financiara a activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, de lichiditatea si solvabilitatea valorilor economice si de capacitatea sa de a se adapta la schimbarile mediului in care isi desfasoara activitatea.

O pozitie financiara pozitiva exprima cazul in care capitalul propriu al unei intreprinderi este mai mare sau ce putin egal cu datoriile cu valoare economica. Aceasta reflecta ca intreprinderea are capacitatea de a-si onora obligatiile fata de terti, atat pe parcursul desfasurarii activitatii cat si la lichidarea sa.

Ecuatia fundamentala a pozitiei financiare se exprima sub forma urmatoarei ecuatii: