Capitalul întreprinderii

Din punct de vedere financiar-contabil capitalurile detinute de agentii economici reprezinta componente ale pasivului patrimonial destinat a finanta de o maniera durabila activul patrimonial. Pe considerentul ca ele se afla la dispozitia agentilor economici pe o perioada mai mare de timp, de regula mai mare de un an, ele poarta denumirea de capitaluri permanente.

Capitalurile se formeaza la începutul activitatii unitatilor patrimoniale, se modifica prin cresterea sau diminuarea pe parcursul desfasurarii activitatii si se lichideaza la încetarea existentei unitatii.Capitalurile se manifesta sub diverse forme si sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 1, denumite conturi de capitaluri.Privite în contextul Legii contabilitatii nr.82/1991, capitalurile permanente se structureaza astfel:

1.Capitaluri proprii;

2.Provizioane pentru riscuri si cheltuieli asimilate capitalurilor propii;

3.Împrumuturi pe termen lung si mediu;

4.Alte surse cu durata de finantare mai mare de un an.

Capitalul propriu reprezinta totalitatea capitalurilor proprietate individuala sau

a asociatilor care se înscriu în pasivul bilantului si se compun din: aporturile de capital (capital social) si primele legate de capital, diferentele din reevaluare ,rezervele si alte fonduri proprii, beneficiile nerepartizate reportate din anii precedenti, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate.

Capitalul social este egal cu valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale, respectiv cu valoarea aportului în natura sau în numerar , a rezervelor încorporate si profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operatiuni care conduc la modificarea acestuia.

Capitalul subscris si varsat se înregistrat distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a societatii si a documentelor justificative privind varsamintele de capital.

Contabilitatea analitica a capitalului social se tine pe actionari sau asociati, cuprinzând numarul si valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale subscrise si varsate.

Primele legate de capital(de emisiune, de fuziune, de aport) reprezinta excedentul dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala actiunilor sau a partilor sociale.

Diferentele din reevaluare, reprezentând soldul diferentelor între valoarea actuala (mai mare) si valoarea înregistrata în contabilitate a elementelor de activ (mai mica) supuse reevaluarii în conditiile legii se înregistreaza în contabilitate într-un cont distinct.Diferentele rezultate din reevaluarea elementelor de activ se transfera la rezerve, la capitalul social sau la alte destinatii stabilite potrivit reglementarilor în vigoare.

Contabilitatea rezervelor se tine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statuare si alte rezerve.

Rezervele legale se constituie anual, din profitul unitatii patrimoniale, în cotele si limitele prevazute de lege.

Rezervele astfel constituite, în caz de micsorare, se completeaza în conditiile prevazute de lege.De asemenea, în rezerve se include excedentul obtinut prin emisiunea actiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominala, daca acest excedent nu este întrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau nu este destinat amortizarilor.

Rezervele statuare se constituie anual din profitul net al unitatilor patrimoniale, conform prevederilor din statutul acestora.

Alte rezerve, neprevazute de lege sau de statut, pot fi constituite facultativ pe seama profitului net, pentru: acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri; potrivit hotarârii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

Contabilitatea fondurilor proprii se tine pe categorii de fonduri, fondul de participare la profit, alte fonduri proprii care trebuie sa asigure evidenta constituirii si utilizarii acestora, potrivit dispozitiilor legale.

Fondul de participare a salariatilor la profit se constituie pe seama profitului net în limitele aprobate, potrivit legii.

În cadrul altor fonduri se cuprind: fondul constituit din profitul net pentru cresterea resurselor proprii de finantare si alte fonduri.

Subventiile pentru investitii reprezinta sumele alocate de la bugetul de stat sau din alte resurse nerambursabile primite din afara de care beneficiaza unitatea patrimoniala, în vederea procurarii sau producerii de echipamente ori a altor bunuri de natura imobilizarilor, pentru finantarea unor activitati pe termen lung sau altor cheltuieli de natura investitiilor.

În aceasta categorie de subventii se cuprinde si valoarea bunurilor de natura imobilizarilor primite cu titlu gratuit sau constatate în plus cu ocazia inventarierii.Subventia se înregistreaza la venituri exceptionale, pe masura amortizarii bunurilor respective.

Contabilitatea subventiilor pentru investitii se tine cu ajutorul unui cont distinct , care se închide prin conturile de venituri, pe masura amortizarii bunurilor procurate sau produse pe seama acestora.

Provizioanele reglementate se înregistreaza în contabilitate într-un cont distinct, pe feluri de provizioane reglementate, stabilite potrivit dispozitiilor legale, prevazute expres în acest scop.