Cererea și Oferta de Informații Contabile

Informaţiile contabile stau la baza a numeroase decizii economice şi politice difuzarea lor interesând un grup larg de utilizatori.

Prima parte a lucrării prezintă utilizatorii de informaţii contabile, nevoile lor informaţionale, drepturile diferiţilor utilizatori de a obţine informaţii contabile, modul cum utilizează aceste informaţii.

Parte a doua dezbate obiectivele documentelor de sinteză şi formulează sugestii în privinţa informaţiilor ce ar trebui furnizate pentru realizarea acestor obiective.

1. Cererea de informaţii contabile

Utilizatorii situaţiilor financiare includ investitorii actuali şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile acestuia, publicul.

Dacă luăm drept criteriu de clasificare poziţia lor vizavi de întreprindere, utilizatorii pot fi clasificaţi în interni şi externi.

Utilizatorii externi nu reprezintă o categorie omogenă, deoarece există utilizatori externi care dispun de puterea şi resursele necesare pentru a impune natura informaţiilor care le sunt comunicate (instituţiile de credit, furnizori importanţi) şi utilizatori externi care nu dispun de o anume putere şi resurse suficiente.

Investitorii sunt preocupaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi de beneficiul adus de investiţiile lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă trebuie să cumpere, să păstreze sau să vândă. Acţionarii sunt interesaţi de capacitatea întreprinderii de a realiza câştiguri viitoare. Noţiunea de capacitatea de a realiza câştiguri viitoare se referă la măsurile pe care întreprinderea le va adopta si care vor duce la creşterea bogaţiei sale, obţinerea de fonduri noi şi ,ulterior, beneficiile vor putea fi convertite în disponibilităţi.

Acţionarii doresc şi informaţii privind dividendul, deoarece acesta nu reprezintă doar un simplu transfer de numerar. El şi rata sa de creştere pe termen lung vehiculează un bogat flux informaţional despre perspectivele întreprinderii.

Angajaţii. Deşi salariaţii nu fac presiuni pentru a obţine informaţii financiar-contabile, ei doresc să aibă acces la „conturile” societăţii. Pentru angajaţi informaţiile contabile sunt relevante pentru aprecierea perspectivelor viitoare ale firmei, a securităţii locurilor de muncă şi a validităţii planului de pensii, permit aprecierea corectitudinii salariilor plătite de către întreprindere, îi ajută să îşi mărească implicarea în activitatea firmei şi interesul pentru muncă.

Interesul salariaţilor se focalizează, în esenţă, asupra mărimii profitului şi a modului de utilizare a acestuia. Teoretic, dacă marimea profitului unei firme este mare ar fi posibilă mărirea salariilor, în detrimentul investiţiilor. În general, salariaţii se consideră victime ale autofinanţării. În realitate, problema este mult mai complexă. Nerealizarea investiţiilor poate avea ca efect scăderea poziţiei întreprinderii pe piaţă, şi ca urmare, creşterile actuale de salarii pot compromite, în viitor, menţinerea locurilor de muncă.

Interesul salariaţilor pentru informaţii contabile se manifestă direct sau/şi indirect, prin intermediul sindicatelor. Sindicatele solicită informaţii în măsura în care doresc să îşi sprijine revendicările pe realitatea economică a întreprinderii, şi nu numai pe consideraţii ideologice. Sindicatele aşteaptă informaţii precise asupra tendinţei generale a activităţii şi informaţii care să le permită realizarea de statistici comparative ale întrepinderilor şi degajarea imaginii economice a ramurii de activitate de care ei se interesează.

Creditorii sunt terţii care acordă împrumuturi întreprinderii, pentru o durată stabilită în prealabil. Aceştia vor obţine în urma acestor plasamente dobânzi, iar rambursarea sumelor este realizată conform unor termene stabilite de comun acord, la o dată cunoscută sub numele de scadenţă.

Credibilitatea întreprinderii în faţa creditorilor este caracterizată prin informaţii grupate în jurul axei “solvabilitate”. În condiţii normale de continuitate a activităţii solvabilitatea rămâne în centrul atenţiei creditorilor. Bilanţul şi unele anexe stau la baza calculării gradului de solvabilitate a întreprinderii.

O informaţie cheie pentru creditorii financiari este constituită din sistemul de garanţii (ipoteci, gaj). De altfel, într-o situaţie de lichidare a întreprinderii, un creditor ipotecar va fi achitat înaintea creditorilor care nu dispun de nici un privilegiu, de nici o garanţie.

Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă.

De asemenea, ei vor să cunoască posibilităţile de continuitate a activităţii sau de creştere a activităţii întreprinderii debitoare pentru că aceasta ar putea însemna o creşterii a volumului şi valorii comenzilor ce le sunt adresate.

Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei întreprinderi, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu întreprinderea respectivă sau sunt dependenţi de ea.