Competentă profesională în ținerea contabilității

Din perspectivă doctrinară, contabilitatea este un concept elaborat, cu valențe istorice și semnificații practice. Teoria economică actuală definește contabilitatea ca „domeniu și instrument de cunoaștere a realității economice, referitoare la resursele economice separate patrimonial. Contabilitatea este apreciată ca fiind, concomitent, o tehnică, o știință și un limbaj economic”.

Situațiile financiare. Elementele prin care o entitate patrimonială participă la procesul comunicării dintre ea și utilizatorii informațiilor contabile - existenți și potențiali - sunt reprezentate de situațiile financiare. Conform noilor reglementări în domeniul contabilității, aplicabile începând cu data de 01 Ianuarie 2010635 situațiile financiare ce trebuie prezentate de către o entitate prezintă următoarea structură: Persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite în continuare criterii de mărime: 1. total active: 3.650.000 euro; 2. cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro; 3. număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50 întocmesc situații financiare anuale care cuprind: 1. Bilanț; 2. Cont de profit și pierdere; 3. Situația modificărilor capitalului propriu; 4. Situația fluxurilor de numerar; 5. Note explicative la situațiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute mai sus întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind: 1. Bilanț prescurtat; 2. Cont de profit și pierdere; 3. Note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.

UN ACTIV reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate și al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil;

Cadrul General (conceptual) elaborat de IASB precizează că beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potențialul de a contribui, în mod direct sau indirect, la fluxuri de numerar și echivalente de numerar către entitate. Acest potențial: poate fi un potențial productiv, care face parte din activitatea de exploatare a entității (construcții, utilaje, mijloace de transport, stocuri pentru producție etc.); poate fi transformat în numerar sau echivalente de numerar prin vânzarea produselor finite, a mărfurilor sau prin încasarea creanțelor; poate contribui la reducerea ieșirilor de numerar (rezultatele cercetărilor științifice contribuie la reducerea consumurilor de resurse și, prin aceasta, la reducerea prețurilor pentru aprovizionări sau pentru remunerarea salariaților). Echivalentele de numerar sunt investiții foarte lichide, pe termen scurt, care sunt rapid convertibile în numerar (cum sunt efectele comerciale de încasat).

Beneficiile economice viitoare încorporate în active pot intra în entitate în mai multe moduri, deoarece un activ poate fi: a) utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producția de bunuri destinate vânzării; b) schimbat cu alte active; c) utilizat pentru stingerea unor datorii; d) repartizat acționarilor entității. Majoritatea activelor au o formă fizică (precum clădirile, utilajele, mijloacele de transport, stocurile de materii prime, materialele consumabile, produse finite, mărfuri, ambalaje etc.). Cu toate acestea, forma fizică nu este esențială pentru existența unui activ, deoarece și activele necorporale (brevetele, know-how-urile, drepturile de autor etc.) deținute și controlate de entitate pot aduce avantaje economice viitoare. Majoritatea activelor sunt asociate unui drept legal (drept de proprietate și de creanță). Dreptul de proprietate nu este esențial pentru existența unui activ. Un bun deținut pe baza unui contract de leasing (financiar) poate genera avantaje economice viitoare pentru entitatea care-l utilizează. Activele sunt, de regulă, rezultatul unor tranzacții sau evenimente trecute (anterioare). Activele se pot obține și prin alte operațiuni sau tranzacții, cum sunt activele primite de la guvern sau de la comunitățile locale, ca urmare a unor programe care sprijină dezvoltarea economică a unei zone sau a unei ramuri economice (descoperirea de resurse minerale). Ieșirile de numerar generează, de regulă, active fără ca cele două fluxuri să coincidă. Pot avea loc ieșiri de numerar, fără ca ele să genereze beneficii economice viitoare (plata unor penalități, plata unor cheltuieli etc.).

Activele patrimoniale pot fi grupate și clasificate după conținutul economic și natura lor, respectiv lichiditatea acestora. În majoritatea țărilor din Europa continentală activele patrimoniale sunt prezentate în ordinea inversă a lichidității, fiind prezentatate în bilanțul entității astfel:

A. Active imobilizate:

B. A1. Imobilizări necorporale;

C. A2. Imobilizări corporale;

D. A3. Imobilizări financiare.

E. B. Active circulante:

F. B1. Stocuri;

G. B2. Creanțe;

H. B3. Investiții financiare pe termen scurt;

I. B4. Disponibilități bănești.

J. C. Active de regularizare

K. Cheltuieli înregistrate în avans.