Contabilitate și Control de Gestiune

Calculaţia costurilor reprezintă un ansamblu de operaţii matematice, mai mult sau mai puţin complexe, prin care se realizează identificarea, evaluarea, gruparea, divizarea şi agregarea elementelor şi structurilor de cheltuieli. În urma calculaţiei, se obţine costul resursei utilizate, costul locului de activitate, costul activităţii sau procesului, iar, în final, costul produsului şi costul perioadei.

Calculaţia costurilor se delimitează simultan ca instrument informaţional, producând şi oferind informaţii privind costurile şi profitul, şi ca instrument de gestiune vizând îmbunătăţirea performanţei întreprinderii.

Informaţia produsă şi gestionată de calculaţia costurilor se înscrie în secretul comercial de întreprindere şi este destinată întreprinzătorului ca beneficiar intern care, în calitatea sa de manager, trebuie să soluţioneze probleme de alocare şi utilizare a resurselor încredinţate din exterior pentru a construi performanţa. De asemenea, informaţiile furnizate de calculaţia costurilor permit managerilor să evalueze rezultatele segmentelor de activitate. Totodată, oferă informaţii indispensabile pentru contabilitatea financiară, referitoare la costurile necesare evaluării stocurilor fabricate şi producţiei de imobilizări.

Prin urmare, în ştiinţa conducerii, calculaţia costurilor este privită ca o sursă informaţională de bază, accesibilă fiecărui nivel de conducere deoarece:

- costurile apar peste tot în cadrul întreprinderii;

- calculaţia costurilor este în măsură să explice eficienţa activităţii economice şi atingerea sau abaterea de la scopul urmărit;

- informaţiile furnizate de calculaţia costurilor sunt informaţii de conducere pentru toate locurile generatoare de costuri;

- răspunderea pentru nivelul costurilor atrage toate treptele ierarhice de conducere;

- fiecare conducător este răspunzător, la rândul său pentru costurile din compartimentul pe care-l conduce.

În mod concret, rolul calculaţiei costurilor în întreprindere se traduce prin următoarele obiective:

- calcularea postfaptică şi previzională a costurilor pe produse, prestări de servicii, activităţi şi funcţii;

- determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului delimitat pe una dintre structurile sale cu preţul de vânzare;

- previzionarea cheltuielilor şi a veniturilor prin întocmirea reţelei interne de bugete;

- controlul costurilor şi bugetelor prin intermediul abaterilor.

Deoarece prin costuri se oglindeşte întreaga activitate a întreprinderii, calculaţia costurilor trebuie privită ca o metodă de conducere, prin costuri, alături de conducerea prin obiective, prin excepţie, bugete etc.

Calculaţia costului întregii producţii şi pe fiecare produs condiţionează înfăptuirea conducerii întreprinderii atât pe ansamblu, cât şi pe fiecare produs, secţie, atelier contribuind la creşterea responsabilităţii fiecărui loc generator de costuri.

Aceste cerinţe, îndeosebi de ordin calitativ sunt determinate de funcţiile pe care calculaţia o îndeplineşte, în strânsă legătură cu funcţiile contabilităţii, şi anume:

a) Funcţia de înregistrare a consumului de resurse, ocazionat de procesul de producţie pe perioade de gestiune şi pe locuri generatoare de costuri.

b) Funcţia de informare se concretizează în datele şi informaţiile necesare organelor de conducere.

c) Funcţia de analiză şi control este legată de îndeplinirea celorlalte două funcţii şi serveşte procesului de fundamentare a deciziilor prin care se materializează conducerea producţiei.

d) Funcţia previzională, legată de aplicarea unor metode perfecţionate de conducere, oferă elemente de fundamentare a proiectării costurilor sub aspectul nivelului şi structurii prin luarea în considerare a factorilor de influenţă în dinamica previzibilă de manifestare a lor.