Contabilitatea Capitalului Social

Capitalul social, ca o componentă a capitalului propriu, se constituie la înfiinţarea unităţii patrimoniale, fiind o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia. Atât acţionarii cât şi asociaţii care deţin cote părţi din capitalul social sunt consideraţi coproprietari ai unităţii patrimoniale, având drepturi la dividende ce se acordă din profitul obţinut la închiderea exerciţiului financiar. In cazul societatilor de persoane precum societatea cu raspundere limitata, societatea in nume colectiv si societatea in comadita simpla capitalul social este impartit in parti egale denumite parti sociale care sunt atribuite asociatilor ca proprietari, neputand fi trasmise altor propietari prin acte de vanzare-cumparare. La societatile de capitaluri precum societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni capitalul social este impartit in parti egale denumite actiuni. Actiunile pot circula intre proprietari prin acte de vanzare-cumparare si pot fi cotate pe piata bursiera si extrabursiera fiind clasificate in: actiuni nominative cele care au inscris pe ele numele proprietarului si actiuni la purtator cele la care posesorul este proprietarul acestora.

La data constituirii societatii, actiunile se emit la valoarea lor nominala.

Deoarece capitalul social reprezinta o garantie in fata creditorilor, valoarea sa nu poate fi inferioara unei limite legale, iar modificarea sa se supune unor reguli precise.

În funcţie de tipul societăţii comerciale, se stabileşte limita minimă legală a capitalului social:

1. pentru societăţile pe acţiuni ( S.A.) : 2 500 lei;

2. pentru societăţi cu răspundere limitată ( S.R.L.) : 200 lei

La constituirea societatilor pe actiuni trebuie varsat cel putin 30% din capitalul subscris iar in cazul constituirii prin subscriptie publica cel putin 50% din capitalul subscris. Restul de capital se va varsa in termen de 12 luni de la inmatriculare. In cazul societatilor cu raspundere limitata capitalul social subscris se varsa, de regula, integral inainte de inceperea formalitatilor de constituire. Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotararii Adunarii Generale a Actionarilor sau Asociatilor si cu indeplinirea tuturor formalitatilor legate de aceasta hotarare.

Capitalul social este evaluat şi figurează în contabilitate prin intermediul acţiunilor la societăţile de capitaluri şi a părţilor sociale la societăţile de persoane ca noţiuni de valoare egală a acestora. Evaluarea părţilor sociale sau a acţiunilor duce la evaluarea societăţii însăşi.

Acţiunile şi părţile sociale sunt fracţiuni din capitalul unei societăţi stabilite la valori egale prin statutul societăţilor, această mărime putând determina valoarea nominală.

Valoarea nominală (V.N.) este dată de raportul dintre capitalul societăţii şi numărul de acţiuni emise şi reprezintă valoarea de referinţă care dă posibilitatea evaluări capitalului unei întreprinderi astfel:

Capital social= Număr de acţiuni x Valoare nominală

Evaloarea întreprinderi se face şi pe baza datelor din bilanţ şi astfel se obţine valoarea bilanţieră a titlurilor, numită şi valoare contabilă (V.c.).

VC =

Activul net contabil (ANC): se determină ca diferenţă între activul real şi datorii şi exprimă mărimea patrimoniului care ar trebui să revină asociaţilor, dacă aceştia ar împărţii elementele de activ după plata datoriilor.

ANC = Activul real – Datorii

Activul real = Activul bilanţier – Activele fictive

Activul fictiv cuprinde costurile din activ care nu reprezintă valoarea reală pentru întreprindere, cum ar fi: cheltuielile înreregistrate în avans, prime privind rambursarea obligaţiunilor, diferenţe din conversie a creanţelor şi datoriilr în devize, cheltuieri de constituire a societăţii inclusiv cele cu emisiunea obligaţiuni.

Constituirea capitalului social ca principală sursă a societăţii comerciale, presupune parcurgerea a două etape:

1. etapa de subscriptie in care asociatii sau actionarii se angajeaza prin ,, Contractul de societate” , ,,Statut” sau ,, Declaratia de subscriptie” in functie de tipul societatii ca vor participa cu aporturi la constituirea capitalului social

2. varsarea capitalului social subscris respectiv transformarea promisiunii efectuate in etapa de subscriere, in bunuri sau valori aduse efectiv de asociati sau actionari in patrimoniul unitatii nou constituite

O societate comercială poate fi constituită , numai dacă întregul ei capital a fost subscris.

Daca prima etapa de constituire a capitalului presupune inregistrarea in contabilitate a dreptului de creanta al unitatii patrimoniale asupra proprietarilor etapa a doua o constituie stingerea dreptului de creanta si inregistrarea corespunzatoare a bunurilor si valorilor aduse efectiv in patrimoniul unitatii. Practic, prin cele două operaţiuni, societatea emite acţiunile, pe care le vinde acţionarilor, în schimbul unei sume de bani sau bunuri.

Prin actiunea de subscriere asociatii sau actionarii se angajeaza in actul de constituire la o contributie in bani sau in natura, in vederea infiintarii sau dezvoltarii unei societati comerciale. Insa intre subscriere si depunerea efectiva a capitalului promis poate exista un anumit decalaj in timp. Din acest punct de vedere capitalul social imbraca 2 forme: capital social subscris nevărsat şi capital social subscris vărsat.

Capitalul social subscris nevărsat reprezintă partea din capitalul subscris care nu a fost încă fizic pus la dispoziţia unităţii patrimoniale, iar capitalul social subscris vărsat se concretizează în valoarea aportului în natură şi în numerar pus la dispoziţia unităţii de către acţionari şi asociaţi, rezervele încorporate în capital şi profitul capitalizat.

Contabilitatea capitalului social se realizează cu ajutorul contului sintetic 101 “Capital social”, dezvoltat în două conturi sintetice de gradul II, 1011 “Capital social subscris nevărsat” şi 1012 “Capital social subscris vărsat”, conturi de pasiv.

Contul 1011 "Capital subscris nevărsat" este cont de capitaluri proprii care exprimă obligaţia unităţii patrimoniale faţă de acţionari sau asociaţi. Din punct de vedere al funcţiei contabile este un cont de pasiv. Cu ajutorul acestui cont se urmăreşte procesul de subscriere a capitalului de către asociaţi sau acţionari până în momentul vărsării lui, în bani sau în natură.