Contabilitatea Capitalurilor

1. CONDUCEREA CONTABILITĂŢII CAPITALURILOR PROPRII

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţii după deducerea tuturor datoriilor sale. Ele sunt denumite şi pasivul intern al întreprinderii şi, altfel spus, reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei persoane juridice, după deducerea tuturor datoriilor. Ele se constituie din aportul acestora, prin autofinanţare şi pe seama altor resurse financiare, se oglindesc în contabilitate cu ajutorul conturilor din primele tei grupe (10-12) ale clasei 1 „ Conturi de capitaluri”, iar în bilanţ se regăsesc sub denumirea de „Capital şi rezerve”.

1.1. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE CONSTITUIRE A CAPITALULUI SOCIAL

Capitalul social este specific societăţilor comerciale şi reprezintă un element indispensabil al patrimoniului apărând în viaţa societăţilor comerciale încă de la constituirea acestora. Societatea se poate constitui numai dacă întregul capital a fost subscris şi fiecare acceptant a vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise la B.N.R., CEC sau la una din unităţile acestora (la societăţile de capital), iar la SNC şi societăţile în comandită simplă se constituie prin Contract de societate încheiat în formă autentică.

La societăţile de capital acţiunile ce reprezintă alte aporturi decât în numerar vor trebui acoperite integral, iar aporturile în creanţe nu sunt admise.

La societăţile de capital şi de persoane (S.R.L.) aporturile în natură vor putea reprezenta cel mult 60% din capitalul social.

a) Organizarea contabilităţii sintetice a capitalului agenţilor economici.

Contabilitatea capitalului social se realizează cu ajutorul contului 101 „Capital social” care este un cont de pasiv. Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa capitalului social subscris şi vărsat în natură şi/sau în numerar de acţionarii sau asociaţii societăţii conform actelor de constituire a societăţii şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital, precum şi evidenţa măririi şi reducerii capitalului social.

Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale subscrise sau vărsate.

Se creditează cu:

- valoarea capitalului social subscris de acţionari sau asociaţi în natură şi/sau în numerar;

- rezervele destinate măririi capitalului social;

- profitul net realizat în exerciţiile precedente destinat măririi capitalului social;

- primele de fuziune şi de aport legate de capital încorporate în capitalul social;

- cu valoarea mijloacelor fixe executate sau achiziţionate, în cazul măririi capitalului social şi cu valoarea obligaţiunilor transformate sau convertite în acţiuni.

Se debitează cu:

- valoarea capitalului social retras de acţionari sau asociaţi;

- valoarea pierderilor înregistrate în exerciţiile financiare precedente şi după închiderea exerciţiului curent care reduc capitalul social;

- valoarea acţiunilor proprii aparţinând acţionarilor la capitalul social care nu au efectuat plata vărsămintelor datorate.

Soldul contului reprezintă capitalul social subscris vărsat/nevărsat.

Contul este structurat în P.C.G. pe două conturi sintetice de gradul II corespunzător celor două momente în care apare: cel al subscrierii şi cel al vărsării efective a capitalului, astfel:

-1011 „Capital subscris nevărsat”

-1012 „Capital subscris vărsat”

Contul 1011 „Capital subscris nevărsat” apare la constituirea societăţilor comerciale cu ocazia subscrierii aporturilor de către asociaţi, situaţie în care se creditează, iar la aducerea (vărsarea) efectivă a aporturilor de către asociaţi se debitează.