Contabilitatea Capitalurilor Proprii

CAP 1. ELEMENTE DE TEORIE PRIVIND CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII

1.1 PREZENTARE GENERALA

Capitalul intreprinderii reprezinta surse stabile si permanente de formare si finantare a activului unitatilor patrimoniale ce se inscriu in pasivul bilantului sub forma de: capital , prime legate de capital , rezerve si diferite fonduri proprii.

Capitalurile se constituie la infiintarea unitatii patrimoniale , se modifica sub forma de cresteri sau micsorari pe parcursul desfasurarii activitatii si se lichideaza cand se desfiinteaza unitatea.

In functie de sursa de formare si de apartenenta , capitalul poate fi: capital individual in cazul intreprinderilor individuale, fiind integral proprietatea intreprinzatorului si capital social specific societatilor comerciale , reprezentat de valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale detinute de actionari sau asociati.

Dupa modul de constituire sub aspect financiar , capitalurile pot fi structurate astfel: capitaluri proprii , provizioane pentru riscuri si cheltuieli , datorii pe termen lung si mediu.

Potrivit Ordinului nr. 94/2001, capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor acesteia.

Structura capitalurilor proprii asa cum este prevazut in O.M.F.P. 94/2001, se prezinta astfel:

- Capital (social)

+/- prime de capital

+/- rezerve din reevaluare

+/- rezerve

+/- rezultatul reportat

+/- rezultatul exercitiului financiar

1.2 ELEMENTE DE CAPITAL PROPRIU

1.2.1 CAPITALUL SOCIAL

A. CAPITALUL SOCIAL - GENERALITATI

In structura capitalurilor proprii, capitalul social are un caracter avansabil fiind constituit la infiintarea intreprinderii societare, prin aportul in natura si/sau in numerar al proprietarilor sau asociatilor si dezvoltat ulterior prin capitalizarea profitului si aporturi noi in bani si/sau in natura. Existenta sa se identifica in timp cu existenta si functionarea intreprinderii.

Pe parcursul functionarii intreprinderii, capitalul social se poate diminua prin rambursari catre proprietari, iar in unele cazuri prin acoperirea pierderilor.

In constituirea si mentinerea capitalului social se disting in plan financiar 2 etape, respectiv:

- subscrierea integrala a capitalului social adica angajarea asociatilor si actionarilor de a aporta in natura si/sau in numerar la formarea capitalului social.

- varsarea sau eliberarea capitalului social prin depunerea aportului promis, astfel:

- aportul in numerar se depune in conturi deschise la unitatile bancare;

- aportul in natura prin depunerea directa a bunurilor la intreprinderea constituita.

Corespunzator celor 2 etape, capitalul social se imparte in capital subscris nevarsat si capital subscris varsat.

In contabilitate capitalul social este delimitat si inregistrat prin intermediul actiunilor si partilor sociale ca fractiuni de capital cu valoare egala (valoare nominala). Capitalul social este egal cu numarul de actiuni sau parti sociale x valoarea nominala.

Capitalul social este divizat in actiuni sau parti sociale, in raport de natura juridica si economico - financiara a societatilor comerciale.