Contabilitatea Cheltuielilor

1. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR

1.1. DEFINIŢIA CHELTUIELILOR

Cheltuielile sunt consum de resurse (mijloace de producţie, forţa de muncă, mijloace băneşti) pentru satisfacerea unor necesităţi de producţie sau individuale. Diminuări ale beneficiilor economice pe perioada exerciţiului financiar, sub forma ieşirilor sau scăderilor de active sau a creşterilor de pasive care au ca rezultat diminuări ale capitalului propriu, altele decât cele legate de sumele distribuite participanţilor la capitalul propriu.

Cheltuielile se împart în:

a. Cheltuieli propriu-zise, care apar în cursul activităţilor obişnuite ale întreprinderii,

regăsindu-se sub forma costului vânzărilor, costului consumurilor de stocuri, salariilor şi

amortismentelor. În concordanţă cu principiile partidei duble, ele evidenţiază prin echivalenţa cu

ieşirile sau reducerile de active (lichidităţile, stocurile, bunurile imobile, utilajele,

echipamentele). De asemenea, ele se pot înregistra şi prin echivalenţa cu creşterile de pasiv

(datoriile faţă de terţi, datoriile salariale, fiscale şi sociale şi alte datorii);

b. Pierderi, care sunt reduceri ale beneficiilor economice, acestea pot sau nu să apară în

activităţile obişnuite ale întreprinderii. În această situaţie se află rezultatul din calamităţi sau cel

din lichidarea activelor imobilizate. De asemenea se include şi pierderile constatate sau

nerealizate cum sunt cele rezultate din diferenţele nefavorabile de curs valutar, sconturile

acordate clienţilor, pierderile nete din cumpărarea sau vânzarea de titluri de plasament. Se

evidenţiază separat.

Cheltuielile unităţii reprezintă aşadar valorile plătite sau de plătit pentru:

- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;

- cheltuieli cu personalul;

- executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.

În cadrul cheltuielilor exerciţiului se cuprind, de asemenea, amortizările şi provizioanele constituite.

1.2. DEFINIŢIA COSTULUI

Costul este expresia în bani a consumului de factori de producţie necesar producerii şi vânzării de bunuri materiale si servicii, concretizat în cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil, energie, salarii, maşini, unelte, utilaje, instalaţii, chirii, întreţinere, conducere, administraţie etc., pe care le suportă agenţii economici.

Costul de producţie are o tipologie complexă: costul global, costul mediu, costul marginal.

Costul global reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare obţinerii unui volum de producţie dat, dintr-un bun. El poate fi privit: - structural, pe termen scurt, divizat în cost global fix (acele cheltuieli ale întreprinderii care, pe termen scurt, sunt relativ independente de volumul producţiei obţinute) şi cost global variabil (acele cheltuieli ale întreprinderii care se modifică în funcţie de volumul producţiei),- pe ansamblu, adică drept cost global total, ca suma a tuturor cheltuielilor suportate de către întreprindere.

Costul mediu (sau cost unitar) exprimă costurile globale pe unitatea de produs (sau de rezultat). Se disting costul mediu fix, costul mediu variabil şi costul mediu total. Costurile medii, în mişcarea lor (ca şi costul marginal) încep prin descreştere când productivitatea creşte, trec printr-un minim, apoi se măresc; aceasta particularitate rezultă din acţiunea legii randamentelor neproporţionale, conform căreia randamentele sunt mai întâi crescătoare, trec printr-un maxim, apoi descresc.

Costul marginal (sau costul suplimentar) exprimă sporul de cost total necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie. Costul marginal măsoară variaţia costului total pentru o variaţie infinit de mică a cantităţii de produse.

1.3. DEFINIŢIA CHELTUIELILOR CONFORM STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE

Cheltuielile sunt diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

Cheltuieli cu dobânzi (aferente unui plan de beneficii ale angajaţilor): creşterea înregistrat ă în timpul unei perioade în valoarea actualizat ă a unei obligaţii privind beneficiul determinat, ce apare pentru că beneficiile sunt cu o perioadă mai aproape de achitare.

Cheltuieli pe segment: cheltuieli rezultate din activităţile de exploatare ce sunt direct atribuibile segmentului şi ponderea relevantă a cheltuielilor care poate fi alocată pe o bază rezonabilă segmentului, inclusiv cheltuielile legate de vânzările către clienţi externi şi cheltuielile legate de tranzacţiile cu alte segmente ale aceleiaşi întreprinderi.

„Definiţia cheltuielilor include pierderile, precum şi acele cheltuieli care apar în procesul desfăşurării activităţilor curente ale întreprinderii. De exemplu, cheltuielile ce apar în cursul activităţilor curente ale întreprinderii includ costul vânzărilor, salariile şi amortizarea. Ele se regăsesc, de obicei, sub forma ieşirilor sau scăderii valorii activelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerar, stocurile şi imobilizările corporale.