Contabilitatea Cheltuielilor și Veniturilor

CAP. 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CHELTUIELILE

ŞI VENITURILE

1.1. Definirea, înregistrarea în contabilitate şi recunoaşterea cheltuielilor şi veniturilor

Performanţa întreprinderii reflectă capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar, prin utilizarea resurselor existente, precum şi gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse.

Capacitatea de a genera fluxuri de numerar viitoare presupune ca întreprinderea să înregistreze venituri din activitatea desfăşurată, iar utilizarea resurselor existente presupune evidenţierea de cheltuieli ale perioadei. Veniturile şi cheltuielile constituie elemente legate direct de evaluarea performanţelor întreprinderii.

Gradul de eficienţă în utilizarea resurselor se exprimă cu ajutorul profitului (atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile) respectiv a pierderii (când veniturile sunt inferioare cheltuielilor).

Performanţele obţinute de o întreprindere sunt informaţii preţioase pentru majoritatea utilizatorilor , fiind esenţiale în economiile bazate pe investiţii private. Furnizarea de informaţii despre rezultatele obţinute de întreprindere în urma desfăşurării activităţii sale pentru îndeplinirea obiectului său de activitate revine situaţiilor financiare anuale ale întreprinderii.

Prin intermediul acestora sunt oferite informaţii unei sfere largi de utilizatori cum ar fi : investitorii, actuali sau potenţiali, salariaţii, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, conducătorii întreprinderilor respective, care vor lua decizii economice bazate pe analiza acestor informaţii.

Nevoile informaţionale ale fiecărei categorii de investitori se concretizează astfel :

-investitorii vor evalua posibilităţile de cumpărare, vânzare sau păstrare a acţiunilor întreprinderii;

-salariaţii vor avea informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii luând decizii privind considerarea altor oportunităţi profesionale sau schimbarea locurilor de muncă;

-creditorii vor determina capacitatea de plată a întreprinderii stabilind majorarea, reducerea sau păstrarea în continuare a nivelului creditelor şi împrumuturilor acordate;

-furnizorii şi ceilalţi creditori comerciali vor evalua gradul de solvabilitate al întreprinderii pronunţându-se asupra iniţierii de noi legături comerciale, acordarea sau anularea facilităţilor comerciale;

-clienţii vor lua decizii privind cumpărarea produselor firmei şi colaborări pe termen lung;

-conducătorii întreprinderii iau decizii privind operaţiunile pe care urmează să le întreprindă pentru bunul mers al întreprinderii.

Activitatea oricărei întreprinderi presupune consumuri, datorii şi plăţi care afectează nivelul performanţelor. Acestea sunt prezentate în contabilitate prin noţiunea de cheltuieli.

Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor, ori creşteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din retrageri sau distribuite către acţionari sau asociaţi.

Cheltuielile reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;

- cheltuieli cu personalul;

- constituirea de provizioane sau înregistrarea de amortizări;

- executarea unor obligaţii legale sau contractuale.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice ce pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente (de exploatare şi financiare) a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.

Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea unui agent economic presupune mai multe momente: angajarea, consumul, plata şi imputarea.

a) angajarea are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească, generată de plăţi sau consumuri de resurse;

b) consumul este specific utilizării efective a resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi productive;

c) plăţile, constau în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor comerciale;

d) imputarea este momentul în care cheltuielile sunt decontate de regulă la sfârşitul perioadei de gestiune, stabilindu-se rezultatul activităţii desfăşurate.

Pe lângă cheltuieli, activitatea unei întreprinderi presupune şi generarea de beneficii viitoare adică venituri. Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor, ori descreşteri ale datoriilor care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor sau asociaţilor. Sunt reprezentate de sumele sau valorile încasate sau de încasat ca urmare a livrărilor de bunuri, executărilor de lucrări, prestărilor de servicii şi a câştigurilor din orice surse.

În categoria veniturilor se încadrează şi producţia stocată, producţia de imobilizări, vânzarea de active, anulări de provizioane şi alte avantaje pe care firma a consimţit să le primească în baza unor prevederi legale sau contractuale.

Veniturile includ sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente cât şi câştigurile din orice alte surse. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot să apară sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar care nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.

Înregistrarea în contabilitate a veniturilor presupune, în general următoarele momente:

- producţia, corespunde obţinerii bunului, lucrării, serviciului sau realizării activităţii pentru care a avut loc un consum de resurse;

- facturarea (vânzarea pe credit comercial), constituie momentul în care are loc transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător şi se naşte dreptul de creanţă al furnizorului asupra clientului (beneficiarului);

- încasarea, reprezintă momentul realizării, efective a producţiei, în care bunul sau serviciul facturat se transformă în numerar (bani) prin decontarea de către client a contravalorii bunului sau serviciului în favoarea furnizorului sau prestatorului;

- încorporarea, reprezintă momentul strict contabil în care veniturile evidenţiate în conturile corespunzătoare, după natura acestora, sunt decontate asupra rezultatului financiar al perioadei de gestiune.

Recunoaşterea cheltuielilor şi veniturilor în cadrul situaţiilor financiare anuale ale întreprinderii se face în funcţie de următoarele criterii:

- creştere de beneficii economice viitoare prin creşteri de active sau reduceri de datorii – în cazul veniturilor;

- diminuare de beneficii economice viitoare prin diminuarea de active sau creşteri de datorii – în cazul cheltuielilor;

- evaluare credibilă.