Contabilitatea creanțelor bugetare

1. STABILIREA OBLIGATIILOR FISCALE

Stabilirea obligatiilor fiscale se realizeaza prin:

a) declaratia fiscala;

b) decizia de impunere emisa de organul fiscal

Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau la posta prin scrisoare recomandata. Declaratia fiscala poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz.

Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere. Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale.

Declaratiile fiscale sunt documente prin care se declara:

- impozitele, taxele si contributiile datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului;

- bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care, potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;

- impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a varsa impozite si taxe.

Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate, potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.

In cazul in care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Economiei si Finan]elor va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale.

Obligatia de a depune declaratia fiscala se mentine si in cazurile in care:

- a fost efectuata plata obligatiei fiscale;

- obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;

- organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala.

In caz de inactivitate temporara sau in cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale.

Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa.

Termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale si termenele stabilite in baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite in situatii temeinic justificate, potrivit competentei.

Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent ori de cate ori acesta modifica baza de impunere.

Declaratia fiscala intocmita, este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare, si produce efectele juridice ale instiintarii de plata de la data depunerii acesteia.

Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora.

Cuantumul obligatiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare.

Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.

Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie sau ca urmare a inspectiei fiscale efectuate in cadrul termenului de prescriptie.

Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:

a)deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat;

b) deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii, majorari de intarziere;

c)procesele verbale privind cheltuielile de executare silita;

d) deciziile referitoare la bazele de impunere sau deciziile de nemodificare a bazei de impunere.

Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale

Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.

Termenul de prescriptie a dreptului incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, daca legea nu dispune altfel.

Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. In acest caz termenul curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

Termenele pentru stabilirea obligatiilor fiscale se intrerup si se suspenda in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun.

Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa intre momentul inceperii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.