Contabilitatea Imobilizărilor

Imobilizarile sunt bunuri economice, parte a activului patrimonial, care sunt destinate sa serveasca o perioada indelungata in activitatea intreprinderii (mai multi ani), ele participand la mai multe cicluri de exploatare, iar valoarea lor se recupereaza treptat pe calea amortizarii, adica prin includerea unor cote-parti in costul activitatii la care participa.

Imobilizarile sunt detinute de intreprindere pentru a fi utilizate in procesul de productie sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate altora, sau in scopuri administrative. Ele sunt recunoscute daca au potentialul de a aduce beneficii economice in timpul duratei de folosinta si daca au un cost sau o valoare stabilita in mod credibil.

De altfel, în Regulamentul contabil se arată că "activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale, care nu se consumă la prima utilizare".

Activele imobilizate sunt evidentiate in contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 2 „Conturi de imobilizari” delimitate pe trei grupe: 20 „Imobilizari necorporale”, 21 „Imobilizari corporale”, 26 „Imobilizari financiare”.

Imobilizările necorporale, denumite şi imobilizări nemateriale, se caracterizează prin faptul că nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete şi cuprind cheltuielile de constituire sau extindere, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, concesiunile, imobilizările necorporale de natura superficiei sau uzufructului, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică sau de comerţ şi alte drepturi similare, fondul comercial şi alte imobilizări necorporale. Aceste categorii de bunuri nemateriale, precum şi elementele concrete pe care le conţin reprezintă obiecte de evidenţă.

Cheltuielile de constituire sau extindere se referă la cheltuielile privind înfiinţarea şi dezvoltarea unităţilor patrimoniale, dintre care se amintesc: taxele de înscriere şi înmatriculare, cheltuielile efectuate cu emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuielile de prospectare a pieţei şi de publicitate ş.a.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare se concretizează în lucrările sau obiectivele de cercetare strict individualizate, pentru care este garantată eficienţa aplicării în cadrul unităţii patrimoniale care le realizează, inclusiv cu descoperirea rezervelor de substanţe minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcăminte puse în exploatare.

Concesiunile, imobilizările necorporale de natura superficiei şi a uzufructului, brevetele, licenţele şi alte valori similare cuprind cheltuielile prilejuite de preluarea bunurilor în concesiune, pentru achiziţionarea brevetelor, licenţelor, know-how-urilor, mărcilor de fabrică şi de comerţ şi a altor drepturi de proprietate industrială şi intelectuală similare, precum şi pentru dobândirea unor bunuri cu caracter de proprietate şi/sau folosinţă temporară..

Fondul comercial reprezintă diferenţa între valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ din care acesta este constituit. Se au în vedere elementele de patrimoniu care au influenţă favorabilă asupra menţinerii sau dezvoltării potenţialului unităţii, cum sunt: clientela, vadul comercial, segmente de piaţă, reputaţia şi alte elemente necorporale.

Alte imobilizări necorporale cuprind, pe de o parte, programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, iar pe de altă parte imobilizările necorporale care nu se încadrează în categoriile anterioare.

Imobilizările corporale, denumite şi imobilizări materiale sau active fixe,