Contabilitatea Națională

Conceptul de Contabilitate Nationala

Abordarea macroeconomica presupune determinarea unor marimi care sa permita obtinerea unei viziuni globale e economiei, a rezultatelor din economia nationala în ansamblul sau. Aceasta se efectueaza, în special, prin contabilitatea nationala.

Contabilitatea Nationala sau Sistemul Conturilor Nationale este instrumentul esential de colectare a unor date numerice si de cuantificare, într-o forma sintetica, simplificata, a operatiunilor principale din economia nationala. Ea reprezinta macheta economiei nationale si pune un accent deosebit pe relatiile de interdependenta dintre unitatile elementare ale economiei, pe agregarea rezultatelor în cadrul categoriilor macroeconomice semnificative, favorizând analizele economice în termeni de flux (variatia activitatii într-o perioada data).

Extinderea sferei de aplicare a contabilitatii la nivelul economiei nationale a început din prima jumatate a secolului XX sub influenta directa a teoriei keynesiste – de interventie a statului în economie, însa sursele teoretice ale contabilitatii nationale sunt mult mai vechi.

Aparitia unui sistem de evidenta a economiei nationale dateaza înca din secolul al XVIII-lea, când Contabilitatea Nationala facea primele calcule cu privire la bogatia nationala.

Interesul pentru alcatuirea unui sistem al contabilitatii nationale care sa ofere informatii pentru fundamentarea politicii economice a sporit ca urmare a cresterii interventiei statului în economie dupa criza din 1929 – 1933 si mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, unde s-a constituit cu adevarat Sistemul Contabilitatii Nationale ca instrument informational de baza al politicilor macroeconomice.

Fondatorii contabilitatii nationale au fost doi discipoli ai lui J.M. Keynes, britanicii J. Meade si R. Stone care au obtinut Premiul Nobel pentru contributiile lor în acest domeniu. Înca din 1941 ei au propus un model macrocontabil cu patru conturi: firme, gospodariile populatiei (menaje), administratie si restul lumii. În 1952, ONU a elaborat si publicat printr-un grup de experti sub conducerea lui R. Stone, “Sistemul Contabilitatii Nationale si tabelele anexe”. Treptat s-au conturat doua scoli de teorie si practica macrocontabila : scoala franceza, care pornind de la planificarea indicativa, a elaborat un sistem de conturi nationale mai detaliate, si scoala anglo-saxona, de inspiratie liberala, ce s-a limitat la întocmirea unor conturi nationale mai putin detaliate.

In prezent, contabilitatea nationala reprezinta principalul sistem de evidenta si analiza macroeconomica folosit în statistica internationala de majoritatea tarilor lumii, mai ales cele cu economie de piata.

Obiectivele contabilitatii nationale

Contabilitatea nationala descrie cifric activitatea economica, fluxurile materiale, de venituri si financiare, are au loc în economie între diferiti agenti economici. „Ea prezinta sintetic, conform unui cadru contabil riguros, ansamblul informatiilor privind activitatea economica a unei natiuni, descriind fenomenele fundamentale ale productiei, distributiei, repartitiei si acumularii”

Activitatea economica are ca rezultat produse si servicii care au caracter de marfa si se realizeaza prin intermediul pietei, precum si produse si servicii care nu au caracter de marfa si, ca atare, nu fac obiectul pietei.

Fluxurile de bunuri se numesc fluxuri materiale. Evidenta acestora este necesara pentru ca, prin agregare, sa se obtina indicatori care permit analiza dimensiunilor si rezultatelor obtinute, privite ca valori de întrebuintare necesare pentru: satisfacerea nevoilor populatiei, productia de noi bunuri, acumularea de bunuri, stabilirea posibilitatilor de export si a necesitatilor de import. În procesul realizarii valorilor de întrebuintare trebuie evidentiate si fluxurile de venituri sau financiare.

Evidentierea fluxurilor materiale si financiare raspunde unor nevoi diferite de informare si analiza economica. Fluxurile materiale si financiare, grupate pe categorii de produse si servicii, respectiv de venituri si cheltuieli, sunt evidentiate în conturi alcatuite dupa principiul dublei înregistrari. Categoriile economice utilizate în conceptia Sistemului Contabilitatii Nationale au la baza teoria economica pe care se fundamenteaza economia de piata.