Contabilitatea Operațiunilor cu Clientela

Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu agenţii economici, alţii decât băncile, sub formă de credite, depozite sau de conturi curente.

Contabilitatea operaţiunilor cu clientela asigură evidenţa:

• operaţiunilor de creditare;

• operaţiunilor de dare/luare de împrumuturi cu clientela financiară;

• operaţiunilor de pensiune cu clientela;

• operaţiunilor în contul curent al clientelei;

• operaţiunilor de constituire de depozite la vedere şi la termen.

1. Contabilitatea operaţiunilor cu clientela comercială

Creanţele comerciale ale băncilor sunt rezultatul cesiunii de creanţe sub forma scontului sau a factoringului.

Scontul - reprezintă operaţiunea prin care posesorul unei cambii obţine de la bancă prin cesiune înainte de scadenţă, contravaloarea acestui titlu, diminuată cu un agio.

Agio = Scont + Comision

Scontul, poate fi asimilat cu dobânda şi se calculează conform relaţiei:

unde : Vn – valoarea nominală a efectului comercial

ts – taxa scontului

d – durata în zile de la scontare până la scadenţă

Factoringul - reprezintă operaţiunea prin care clientul, numit aderent, cedează proprietatea asupra creanţelor sale către un factor, primind în schimb, imediat sau la scadenţă, valoarea lor nominală diminuată cu un agio.

Operaţiile de factoring implică apariţia în raporturile de credit, respectiv între vânzător, creditor şi cumpărător, al unui nou personaj, factorul.

Implementarea factorului, a fost determinată de interesul vânzătorului creditor de a obţine, cât mai rapid, sumele datorate de clienţii săi, şi implicit de a-şi declina sarcina evidenţei debitorului şi urmăririi acestora în caz de neplată.

Factorul preia asupra sa, de la creditor, titlurile de creanţă asupra debitorilor săi, devenind faţă de aceştia, beneficiarul creanţelor respective. Prin aceasta, factorul preia întregul risc legat de eventuala neplată a creanţelor de către debitori.

În cadrul contractului încheiat, factorul poate oferi trei tipuri de servicii: creditarea, asigurarea creditului şi plata.

Contabilitatea privind creditarea creanţelor comerciale se ţine cu ajutorul contului sintetic 201 - “Creanţe comerciale” fiind un cont de activ şi prezintă următoarele conturi de gradul III: 20111 Scont şi operaţiuni asimilate

20112 Factoring

20119 Alte creanţe

2. Cotabilitatea creditelor acordate clientelei nefinanciare

Categoriile de credite care se acordă clientelei nefinanciare sunt următoarele:

a) credite de trezorerie - sunt credite pe termen scurt acordate clientelei pentru acoperirea necesarului de lichidităţi privind activitatea de exploatare curentăa clientelei (vânzări în rate, deschideri de credite permanente, credite pentru finanţarea stocurilor, avansuri temporare garantate cu certificate de depozit sau alte valori, credite pentru importuri).

Evidenţa creditelor de trezorerie se ţine cu ajutorul contului 202 “Credite de trezorerie”, care este un cont de activ şi prezintă următoarele conturi analitice:

20211 Vânzări în rate

20212 Credite acordate persoanelor fizice

20213 Diferenţe de rambursat legate de utilizarea cărţilor de plată

20214 Utilizări din deschideri de credite permanente

20215 Credit global de exploatare

20216 Credite pentru finanţarea stocurilor

20217 Credite garantate cu valori financiare

20218 Credite acordate importatorilor

20219 Alte credite de trezorerie

Dobânda se urmăreşte cu ajutorul contului 2027 “Creanţe ataşate”.

b) credite pentru export - se acordă sub formă de:

• credite de mobilizare a creanţelor asupra străinătăţii;

• credite furnizor;

• credite cumpărător.