Contabilitatea rezultatului contabil și a rezultatului fiscal și principalii indicatori ai rezultatului financiar

1.Analiza rezultatului contabil și a rezultatului fiscal la S.C.MGH S.R.L.

1.1. Fundamentări teoretice privind rezultatul contabil și rezultatul fiscal

Potrivit Ordinului nr. 306/26 februarie 2002, „exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, la Oficiul Registrului Comerțului”.

Un exercițiu financiar se întinde de-a lungul unui an calendaristic și se termină cu analizarea informațiilor obținute pe parcursul exercițiului cu ajutorul contabilității, cu ajutorul întocmirii situațiilor anuale de sinteză(bilanț, contul de profit și pierdere).

În cadrul unei societăți rezultatul activității economice este tratat din două perspective , rezultat contabil și rezultat fiscal. Aceste două tipuri de rezultate se calculează după cum urmează:

Rezultatul contabil = Venituri totale - Cheltuieli totale

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil - Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile fiscal - Deduceri fiscale + Elemente similare veniturilor - Elemente similare cheltuielilor - Pierderea fiscală raportată

Rezultatul contabil se calculează ca diferența dintre veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, într-un an fiscal.Dacă rezultă un volum de venituri mai mare decât cel al cheltuielilor obținem profitul contabil brut, iar dacă volumul cheltuielilor va fi mai mare decât cel al veniturilor ,rezultă o pierdere contabilă brută.

Pornind de la formula de bază a rezultatului contabil, putem concluziona , că rezultatul contabil exprimă valoarea globală a profitului sau pierderii înregistrate în contabilitate,înainte de impozitare.

Principala formulă de calcul al rezultatului contabil înainte de impozitare este:

Rezultat contabil = Veniturile din livrarea bunurilor mobile , a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări executate , inclusiv câștiguri de orice natură - Cheltuielile angajate pentru realizarea veniturilor.

Rezultatul fiscal, denumit și rezultatul impozabil sau pierderea fiscală se întocmește pe baza regulilor stabilite de autoritățile fiscale.Se pornește de la rezultatul contabil care va fi ajustat cu diferențele privind recunoașterea veniturilor sau cheltuielilor. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul și elemente similare veniturilor și cheltuielilor, precum și pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Astfel am două situații și anume cea în care rezultatul fiscal este pozitiv și reprezintă profit impozabil sau rezultatul fiscal negativ și se consideră pierdere fiscală.

Rezultatul fiscal se stabilește extracontabil și se prezintă in Registrul fiscal, în Declarația 101 “Declarația privind impozitul pe profit”, iar anumite informații și în notele explicative la situațiile financiare. Acesta nu este prezentat în bilanț sau în contul de profit și pierdere. Rezultatul fiscal și impozitul aferent se stabilesc trimestrial cu regularizare anuală sau anual cu plăți trimestriale anticipate, in funcție de obiectul de activitate al societății plătitoare.

1.1.1.Asemănări și deosebiri între rezultatul contabil și cel fiscal

Ajustarea rezultatului contabil corespunzător regulilor fiscale, determină rezultatul fiscal.

Caracterul dependent dintre cele două rezultate se observă din formula de calcul a rezultatului fiscal și pleacă de la informații obținute din contabilitate, la care se folosesc reguli și principii fiscale.

Rezultatul fiscal = rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile fiscal - deduceri

Rezultatul contabil se determină conform legistației în vigoare, lunar, în contul 121 Profit și pierdere, ca diferență între venituri și cheltuieli, indiferent de natura activității de unde provin sau care le-a generat.În cazuri excepționale rezultatul contabil poate fi egal cu cel fiscal impozabil. Rezultatul fiscal este baza impozitării, iar fiscalitatea are ca obiectiv, prin prisma regulilor actuale, să contrabalanseze tendința natural a contribuabililor, de a minimiza impozitul datorat.

Între rezultatul fiscal și cel contabil există o strânsă legătură , o interdependență. Relațiile între fiscalitate și contabilitate sunt de aliniere ,iar strânsa legătura dintre ele face ca atunci când legile fiscale lipsesc , să se aplice regulile contabile. Atât contabilitatea cât și fiscalitatea întrebuințează un număr mare de provizioane.

Diferențele notabile între contabilitate și fiscalitate sunt reprezentate de faptul că se utilizează contabilitatea pentru determinarea bazelor de calcul pentru impozite ,pe când ce fiscalitatea are ca obiectiv stabilirea regulilor ce stau la baza funcțiilor contabile. Ministerul Finanțelor elaboreză atât normele contabile, cât și pe cele fiscale.Astfel, fiscalitatea care ca sursă de inspirație norme din contabilitate.

Ținând cont că rezultatul contabil se determină după reguli ,norme și principii contabile , iar rezultatul fiscal după norme și reguli fiscale există riscul ca între aceste norme și reguli să existe neconcordanțe la determinarea rezultatului. În acest sens , este obligatorie respectarea normelor , regulilor și principiilor contabile fară a le neglija pe cele fiscale , cele din urmă promovând interesul fiscal al statului. Nu toate principiile contabile sunt în concordanță cu cele fiscale.

Deși aceste două tipuri de rezultate au foarte multe asemănări și ar putea fi confundate sau considerate a fi același lucru ,în practica economică se demonstrează clar ca cele două tipuri de rezultate sunt diferite și iau cele două forme : rezultat contabil și rezultat fiscal.

Trecerea de la rezultatul contabil la cel fiscal se realizează prin intermediul diferențelor temporare și a diferențelor permanente privind rezultatul exercițiului.

Diferențele permanente sunt cele care au ca rezultat creșteri sau scăderi definitive ale rezultatului fiscal în raport cu rezultatul contabil și asupra cărora nu se va reveni în viitor. Determinarea rezultatului contabil se face cu respectarea principiilor și regulilor contabile , în cazul diferențelor permanente,. Dacă acest rezultat este influențat cu cheltuieli deductibile și nedeductibile, diferențele permanente nu necesită regularizări între rezultatul contabil și cel fiscal, generând un impozit ce trebuie contabilizat.

Diferențele temporare sunt definite ca diferențe de sincronizare, și sunt acele diferențe care se resorb în cursul unui exercițiu ulterior provenite din decalajul în timp dintre contabilizarea unui element de venit sau cheltuială și includerea lui în rezultatul fiscal.

Nepotrivirile dintre rezultatul contabil și cel fiscal pot genera în unele situații consemnari în conturi specifice a impozitului pe profit corespunzător acestor diferențe. Contabilizarea acestora se realiează folosind două metode:metoda impozitului exigibil și metoda impozitului amânat sau metoda reportului de impozit.