Contabilitatea Salariilor

Cap. I Introducere

1.1 Salariul  Pretul muncii

Salariul reprezinta expresia baneasca a valorii fortei de munca, pretul fortei de munca, plata fortei de munca. Mai simplu, salariul este definit ca plata, de regula în forma baneasca, a unei activitati depuse, pretul muncii, plata muncii.

Prin legea nr. 53/2003  Codul Muncii se prevede:

Art. 154  (1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca.

(2) Pentru munca prestata în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

Art. 155  Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Art. 156  Salariile se platesc înaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorului.

Din punct de vedere fiscal, salariul reprezinta:

- Pentru angajatori (societate comerciala, regie autonoma etc.), o cheltuiala, ca orice alta cheltuiala, impusa de necesitatea desfasurarii activitatii. Angajatorul, care face plata muncii sub forma de salarii, are obligatia:

- De a se înregistra pe cheltuieli cu salariile acordate, care reprezinta o cheltuiala cu salariile, înregistrata în debitul contului 641 Cheltuieli cu remuneratiile personalului, care este o cheltuiala deductibila la calcului profilului impozabil (adica admisa a sa scadea din veniturile impozabile în scopul determinarii profitului impozabil);

- De a se înregistra în evidenta financiar-contabila cu salariile platite, respectiv cu salariile si alte drepturi cuvenite personalului, în creditul contului 421 Personal  remuneratii acordate, si de a calcula si retine, prin stopaj la sursa, obligatiile bugetare (contributia pentru somaj, pensie, sanatate si impozitul). Calculul si retinerea obligatiilor datorate statului reprezinta o obligatie a angajatorului (a celui care face plata salariilor) si se face prin stopaj la sursa, care consta în faptul ca nu se face plata salariilor pâna nu se stopeaza, pâna nu se calculeaza si retin sumele datorate statului;

- Pentru salariat (angajat), un venit obtinut prin munca, un venit acordat de angajator dupa ce s-au calculat si retinut de angajator toate obligatiile de plata datorate statului.

Din punct de vedere strict fiscal, sensul si continutul notiunii de salariu se vor întelege corect si pe deplin numai daca este privit atat din punct de vedere al celui care îl acorda (al angajatorului, care este platitorul de salarii), cât si din punct de vedere al celui care îl primeste (al salariatului, care este beneficiarul veniturilor din salarii).

SALARIATUL este o persoana încadrata cu contract individual de munca, cu timp integral sau partial de munca, pe o perioada nedeterminata sau determinata. Atât timp cât nu exista un contract individual de munca, nu se poate vorbi de salariat sau salariu. calitatea de salariat se capata numai si numai prin încheierea unui contract individual de munca, care genereaza întocmirea documentului carte de munca, numita mai nou carnet de munca.

De retinut ca unele activitati se pot desfasura si pe baza de contracte civile, numite conventii civile, încheiate în baza Codului Civil, care nu genereaza raporturi de munca, care nu se cuprind în statul ,de salarii si, ca urmare, (1) nu se supun contributiilor bugetare (pentru somaj, pensii, sanatate) prevazute pentru veniturile din salarii si asimilate salariilor, (2) nu se impoziteaza pe baza baremului lunar de impunere, pe baza caruia se impun veniturile salariale si asimilate salariilor, (3) nu se includ în venitul anual global impozabil.

Veniturile pe baza de contracte civile, încheiate în baza Codului Civil, se încadreaza în Codul Fiscal (C.f.) la venituri din alte surse (art.83 C.f.), iar impozitul se calculeaza cu cota de 10% pâna la 31.12.2004 si cota de 16% dupa 1.01.2006 (art. 85 C.f ).

CONTRACTUL reprezinta Un acord încheiat între doua sau mai multe persoane spre a asigura un rezultat din care fiecare urmareste un beneficiu (Oxford. Dictionar de politica, Editura Univeres Enciclopedic, Bucuresti, 2001).

Prin Codul Muncii (Lege nr. 53/2003) se prevede:

Art. 10  Contractul individual de munca este contractul în temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca