Contabilitatea Veniturilor

Introducere

Veniturile constituie unul dintre elementele contabile principale ale oricărei întreprinderi care desfăşoară activitate de antreprenoriat. Informaţiile privind veniturile sunt furnizate de contabilitate care este influenţată de doi factori principali:

• identificarea elementelor care corespund definiţiei veniturilor ce pot fi incluse în componenţa acestora;

• clasificarea veniturilor după diferite criterii în scopul obţinerii informaţiilor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare şi luarea deciziilor economice. Componenţa şi modul general de clasificare a veniturilor întreprinderilor din Republica Moldova sunt reglementate de prevederile Bazelor conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare (în continuare, Bazele conceptuale). Standardului Naţional de Contabilitate (SNC) 18 „Venitul" şi Planului de conturi contabile al activităţii economico financiare" a întreprinderilor (în continuare, Planul de conturi).

Conform paragrafului 66 din Bazele conceptuale, veniturile reprezintă „creşteri ale avantajelor economice în decursul perioadei de gestiune sub formă de aflux sau fie majorarea activelor, fie diminuarea sau micşorarea datoriilor care conduc la creşterea capitalului, cu excepţia majorărilor din contul contribuţiilor proprietarilor întreprinderii". În mod similar veniturile sunt definite şi în paragraful 6 din SNC 18.

Definiţia sus-menţionată a veniturilor a fost formulată în etapa iniţială a reformei contabilităţii în Republica Moldova. Aceasta are un caracter general şi necesită unele precizări şi completări în conformi tate cu cerinţele acceptate în practica internaţională şi modificările operate în legislaţia în vigoare.

În condiţiile economiei de piaţă activitatea oricăror întreprinderi generează diverse tipuri de venituri şi cheltuieli. Informaţiile aferente veniturilor şi cheltuielilor sunt furnizate de contabilitate şi servesc drept bază pentru calcularea obligaţiilor fiscale, elaborarea bugetelor întreprinderii, luarea deciziilor manageriale şi economice.

La un ele întreprinderi, ca de exemplu întreprinderile micului business, contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor constituie unul din cele mai importante şi dificile sectoare de evidenţă. Acest sector se caracterizează prin anumite particularităţi, care sunt condiţionate de modul constatării veniturilor şi cheltuielilor şi de sisemul contabil aplicat de întreprinderea respectivă.

Modul de constatare a veniturilor şi cheltuielilor este reglementat de Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare şi de Standardul Naţional de Contabilitate (S.N.C.) 18 "Venitul", aprobate prin ordinul ministrului finanţelor al RM nr. 174 din 25.12.1997 şi puse în aplicare începând cu 1 ianuarie 1998. În conformitate cu prevederile acestor acte normative, toate întreprinderile, indiferent de tipul de proprietate, forma organizalorico-juridică şi volumul de activitate, sunt obligate să contabilizeze veniturile şi cheltuielile în baza principiului specializării exerciţiilor. Acest principiu prevede constatarea şi reflectarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor în perioada de gestiune în care acestea au avut loc, indiferent de momentul efectiv de încasare (plată) a mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare. De exemplu, veniturile din vânzarea produselor şi mărfurilor se constată în momentul livrării acestora şi transmiterii dreptului de proprietate cumpărătorului; veniturile din prestarea serviciilor - pe măsura efectuării şi predării acestora beneficiarului; veniturile sub formă de dobânzi şi dividende -la calcularea lor, indiferent de momentul efectiv al încasării. Energia electrică se înregistrează ca cheltuieli în perioada de gestiune, în care a fost folosită, indiferent de momentul transferării mijloacelor băneşti; salariul se constată ca cheltuieli - pe măsura calculării acestuia, indiferent de momentul achitării etc.

La aplicarea acestui principiu întreprinderea trebuie să pornească de la necoincidenţa eventuală temporală a operaţiei economice şi a asigurării cu mijloace băneşti a acesteia. De aici rezultă că toate operaţiile economice trebuie să fie reflectate în contabilitate în momentul realizării lor. Nici o operaţie nu poate fi stopată sau accelerată din punctul de vedere al înregistrării acesteia în contabilitate. Principiul specializării exerciţiilor permite obţinerea unor informaţii aferente nu numai operaţiilor precedente de primire sau plată a mijloacelor băneşti, dar şi a datoriilor de plată şi încasărilor ulterioare ale acestora.

Principiul specializării exerciţiilor este aplicat pe larg în practica internaţională, are un şir de avantaje şi asigură veridicitatea indicatorilor din rapoartele financiare. Totodată, considerăm necesar ca unor categorii de întreprinderi mici să li se acorde dreptul de a constata veniturile în baza metodei de casă. După părerea noastră, această metodă poate fi aplicată pentru întreprinderile micului busincss care, conform:

- art. 48-49 din Legea contabilităţii, nu sunt obligate să întocmească şi să prezinte rapoarte financiare;

- art. 44 din Codul fiscal, au dreptul de a folosi metoda de casă pentru constatarea veniturilor şi cheltuielilor în scopuri fiscale.

Prin metoda de casă veniturile trebuie să fie constatate în perioada în care au fost încasate (achitate) mijloacele băneşti sau altă formă de compensare. Aplicarea acestei metode va diminua considerabil volumul de lucru contabil şi va facilita calcularea indicatorilor declaraţiilor fiscale, ce este foarte important pentru întreprinderile cu un volum mic de activitate, cum ar fi gospodăriile ţărăneşti, întreprinzătorii individuali etc.