Contractul de Locațiune

Contractul de locatiune sau de închiriere a unui bun, face parte din categoria contractelor speciale.

Este contractul în baza caruia în schimbul unui pret numit chirie, o persoana numit locator se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar, dreptul de a se folosi de un anumit bun.

În cazul în care bunul care face obiectul contractului este un imobil sau un apartament putem vorbi de contractul de inchiriere a unei locuinte. Contractul de închiriere reprezinta o varianta a contractului de locatiune din Codul civil (art. 1416-1445). Actul normativ care reglementeaza contractul de închiriere a unei locuinte este Legea nr.114/1996.

Dupa cum aminteam mai sus partile contractului sunt locatorul si locatarul.

Contractul se încheie în forma scrisa, nefiind necesara perfectarea sa în forma autentica, în fata notarului, facând parte din categoria acelor conventii care sunt valabile prin simpla exprimare a consimtamântului (solo consensu). Exista, de asemenea, obligatia înscrierii, în termen de 15 zile de la data încheierii contractului, la administratia financiara pentru a fi luat în evidenta fiscala, în vederea perceperii impozitului aferent. Din practica însa se observa ca multi proprietari de imobile evita înregistrarea fiscala sau, în cel mai bun caz, declara o valoare mult sub cea din contract. În asemenea situatie, pentru locatori, exista o data riscul de a fi sanctionati penal pentru evaziune fiscala, iar în al doilea rând, pot fi expusi sicanelor chiriasilor, care se pot prevala de neînregistrarea fiscala a contractului pentru a nu da înapoi cheile proprietarului pâna nu obtin restituirea unei parti din chiria pe care au platit-o, de exemplu, sau, daca reaua-credinta merge si mai departe, pot sustrage bunuri apartinând proprietarului ori pot lasa facturi telefonice putin cam încarcate.

Contractul de locatiune are ca obiect transferul de la locator la locatar a dreptului de folosinta temporara, totala sau partiala asupra bunului cu destinatia de locuit. Locatorul pastreaza asupra bunului pe care l-a închiriat nuda proprietate. Ca urmare, are dreptul de a vinde unui tert bunul respectiv. Însa cumparatorul bunului are obligatia de a respecta întocmai clauzele contractului aflat în curs de executare.

Chiriasul nu poate subînchiria total sau partial imobilul în care locuieste, decât daca are consimtamântul proprietarului locator. Aceasta este o situatie derogatorie de la dreptul comun, si anume contractul de locatiune reglementat de Codul civil, unde consimtamântul nu este necesar daca nu rezulta în mod expres din contractul de locatiune.

Efectele contractului de locatiune presupun o serie de obligatii atât din partea proprietarului cât si din partea chiriasului, efecte pe care le vom vedea în contractul de mai jos.