Contributia Auditului Intern in Guvernanta Corporativa si Managementul Riscului

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest referat descrie Contributia Auditului Intern in Guvernanta Corporativa si Managementul Riscului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 151 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

Introducere 5
Capitolul 1. Auditul intern – Definire, rol, obiective 7
1.1. Audit Intern – istoric şi prezenţă în viaţa întreprinderii 7
1.2. Auditul intern şi auditul public intern, trăsături, obiective şi sfera de aplicare 13
1.2.1. Definirea şi trăsăturile auditului intern 13
1.2.2. Auditul intern la entităţi private 15
1.2.3. Auditul intern la entităţi publice 20
1.3. Simetrie şi asimetrie între auditul intern şi alte servicii din cadrul întreprinderii 22
1.3.1. Auditul intern şi extern 22
1.3.2. Auditul intern şi controlul intern 24
1.3.3. Auditul intern şi consilierea externă 27
1.3.4. Auditul intern şi controlul de gestiune 30
1.3.5. Auditul intern şi calitatea serviciilor şi / sau produselor 33
1.4. Auditul performanţei exercitat de Curtea de Conturi 36
Capitolul 2. Guvernanţa corporativă 40
2.1. Conceptul de guvernanţă corporativă 40
2.2. Avantajele guvernanţei corporative 48
2.3. Necesitatea guvernanţei corporative 49
2.4. Priorităţile stabilite prin Ghidul de Guvernanţă Corporativă 50
2.5. Drepturile acţionarilor şi tratamentul echitabil 53
2.6. Terţe părţi şi rolul acestora 57
2.7. Transparenţa şi prezentarea informaţiilor 62
2.8. Responsabilităţile Consiliului de Administraţie 66
2.9. Modele de guvernanţă corporativă 68
2.10. Guvernarea corporativă şi rolul comitetelor de audit 69
Capitolul 3. Managementul riscurilor 74
3.1. Introducere în filosofia riscurilor 74
3.2. Conceptul de risc 78
3.3. Politica de risc şi strategia riscurilor 82
3.4. Procesul gestionării riscurilor 84
3.5 Etapele procesului de gestionare a riscurilor 87
3.5.1. Identificarea riscurilor 88
3.5.2. Evaluarea riscurilor 92
3.5.3. Controlul riscurilor 100
3.5.4. Analiza şi raportarea riscurilor 106
Capitolul 4. Valoarea adăugată a auditului intern 110
4.1. Abordările conceptuale ale valorii adăugate 110
4.2. Factorii determinanţi ai valorii adăugate 113
4.3. Modalităţi de creştere a valorii adăugate de auditul intern 116
4.4. Modalităţi de evaluare şi măsurare a performanţei funcţiei de audit intern 118
Capitolul 5. Studiu de caz : Guvernarea Corporativă al grupului Bancii Europene de Investiţii (BEI) 123
5.1. Planul operaţional al băncii pentru perioada 2008-2010 123
5.2. Activitatea Grupului BEI în 2007 128
5.3. Guvernare corporativă 132
5.3.1. Cooperarea cu alte instituţii 132
5.3.2. Guvernare şi responsabilitate 134
5.3.3 Amprenta directă şi responsabilitatea acţiunilor întreprinse 139
5.3.4. Organele statutare ale BEI 143
Concluzii 146
Bibliografie 148

Extras din document

Introducere

Conceptul de guvernare nu este nou, el a apărut şi a căpătat valenţe noi odată cu dezvoltarea civilizaţiei. El poate fi întâlnit la toate nivelurile politico-administrative (global, european, naţional, local) dar, mai nou, şi în legătură cu activităţile întreprinderilor (guvernare corporativă).

Dacă examinăm sensul cuvântului în limba latină, vom găsi că el înseamnă „navigare”, ceea ce poate fi explicat ca exprimarea metaforică a sensului pe care toţi îl cunoaştem astăzi, şi anume de conducere, îndrumare, gasirea celei mai bune căi de îndeplinire a obiectivelor. În greacă „guvernare” se traduce prin Kybernein- etimonul cuvântului cibernetică. În limba română termenul de guvernare este preluat din francezul gouverner şi are sensul unanim recunoscut de „a conduce, a administra, a dirija un stat, un popor.

Deci, dacă din punct de vedere etimologic termenul este relativ bine explicitat, probleme ridică semantica acestuia tocmai datorită contextelor diferite în care şi-a găsit întrebuinţare. Din punct de vedere semantic „termenul „guvernare” cuprinde mai multe arii conceptuale şi este utilizat în diverse contexte sociale, politice, economice etc.

Ca efect al globalizării, termenul a dobândit un înţeles mult mai complex, sintagme apropiate fiind preluate de literatura de specialitate din limba engleză. Beneficiind de traduceri mai mult sau mai puţin adecvate, astăzi termeni ca good governance, corporate governance sau chiar şi mai des utilizatul global governance stârnesc dispute aprinse atât în lumea economică cât si în cea politica.

În general, acest concept defineşte un sistem de reglementări şi structurile create în cadrul unui stat (dacă ne referim la guvernarea naţională) precum şi procesul de luare a deciziilor majore privind dezvoltarea viitoare a acestuia precum şi modul de implementare a strategiilor adoptate.

În perioada formării statelor naţionale şi a colonialismului o bună guvernare era echivalentă cu îndeplinirea obiectivelor statului naţional în ideea că ceea ce era bun pentru stat, respectiv popor, era automat expresia unei bune politici de guvernare. Abia după sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial a apărut în istoria omenirii posibilitatea, pentru unii chiar necesitatea, globalizării guvernării. Aceasta s-a manifestat prin înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al altor organizaţii ulterioare Conferinţei de la Bretton Woods: Fondul Monetar Internaţional -1944, şi Banca Mondială (care reprezintă un sistem bancar format din Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare -1944, Corporaţia Financiară Internaţională -1956, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare -1960). Numărul instituţiilor care guvernează azi economia mondială este însă mult mai mare şi într-o continuă creştere.

În acest context, conceptul de guvernare capătă dimensiuni noi. Guvernarea globală trebuie să găsească răspunsuri la probleme din ce în ce mai complexe, începând cu problemele naţiunilor foarte sărace ale lumii care se confruntă cu sărăcia, foametea, lipsa apei, educaţia şi injustiţia socială etc, pâna la problemele naţiunilor bogate: corupţia, şomajul, poluarea etc. Cu toate că se au în vedere drepturile privind participarea la guvernare, în sensul strict guvernarea nu este sinonimă cu dreptatea socială sau democraţia, pentru exprimarea acestor principii a apărut conceptul de „bună guvernare”.

Sintagma de “bună guvernare” datează încă din anii 1980 fiind utilizată, la început, de organizaţiile internaţionale financiare ca Banca Mondială şi FMI în cadrul programelor de ajutorare a ţărilor în curs de dezvoltare ca „o descriere favorabilă a amestecului în treburile interne ale ţărilor în dezvoltare”, în special în cele africane.

Termenul a fost utilizat apoi de către OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) fiind inclus în setul de „directive” cu privire la conducerea corporaţiilor în aşa numitul program de guvernare corporativă. Ulterior conceptul (nu doar sintagma) a fost preluat şi s-a aplicat în domeniul administraţiei publice semnificaţia termenului depăşind aspectul calitativ dihotomic al guvernării buna/rea.

Buna guvernare este un ideal dificil de atins în totaliatate deoarece ea este înţeleasă ca fiind un complex de 8 caracteristici : participarea egală atât a femeilor cât şi a bărbaţilor, respectul faţă de lege, transparenţa, responsivitate, orientarea către consens, echitate şi incluziune, eficienţă şi eficacitate şi nu în ultimul rând răspunderea.

Aceste caracteristici garantează că: opiniile minorităţilor sunt luate în considerare; vocile celor vulnerabili sunt auzite în procesul de luare a deciziei; corupţia este minimizată. Buna guvernare se referă la acel set de practici care asigură o mai mare transparenţă şi o consultare a publicului. Fără buna guvernare nu există democraţie.

Asemeni bunei guvernări, guvernarea corporativă se referă la un set de practici care asigură o mai mare transparenţă la nivelul întreprinderii, ca parte nemijlocită a societăţii, drepturi egale ale acţionarilor, luarea în calcul a păţilor interesate (salariaţi, clienţi, furnizori, instituţii guvernamentale, de protecţia mediului etc), responsabilizarea guvernanţilor (în acest caz Consiliul de Administraţie).

Capitolul 1. Auditul intern – Definire, rol, obiective

1.1. Audit Intern – istoric şi prezenţă în viaţa întreprinderii

Integrarea în Uniunea Europeană a impus României găsirea unor căi pentru eficientizarea activităţii economice şi înlăturarea unor neconcordanţe întâlnite atât în activitatea întreprinderilor cât şi a instituţiilor publice. Astfel, pe lângă adoptarea Standardelor internaţionale de Contabilitate la nivelul agenţilor economici, trecerea la un nou sistem contabil, bazat pe Sistemul European de Conturi la instituţiile publice, precum şi alte îmbunătăţiri legate de legislaţia economică şi fiscală, s-a impus şi organizarea activităţii de audit, atât la agenţii economici, cât şi la instituţiile publice. Aderarea la Uniunea Europeană impune ca cerinţă existenţa unor sisteme solide de management financiar, dar şi modalităţi de control al acestora, ca urmare a faptului că ţara noastră va utiliza fonduri comunitare, care trebuie folosite cu maxim de eficienţă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contributia Auditului Intern in Guvernanta Corporativa si Managementul Riscului.doc

Alte informatii

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune