Control Fiscal

Capitolul 1: Controlul fiscal

1.1. Noţiunea de control fiscal- definire, obiective, sfera de cuprindere

Primele mărturii ale existenţei structurilor de control ale statului, în spaţiul carpato-danubiano-pontic, datează din secolul al XIV-lea. Statele româneşti nou înfiinţate dispuneau de structuri de control fiscal formate de slujbaşi. Rolul acestora era să asigure strângerea birurilor şi a dijmelor de la populaţie. Odată cu instaurarea dominaţiei otomane, a fost accentuată noţiunea de control financiar datorită instaurării în Principatele Româneşti un regim fiscal înrobitor, care consta în obligaţia de a plăti “haraciul” impus Principatelor Româneşti. Astfel, domnitorii din Principatele Româneşti au fost constrânşi să instituie o foarte puternică structură de urmărire şi control a încasării, de la populaţie, a acestora.

Prima lege de urmărire a realizării veniturilor publice a statului, judeţelor şi comunelor, a administraţiilor şi stabilimentelor publice şi de binefacere datează în România de la 21 martie 1877. Legea stipula clar facilităţile şi scutirile, dar mai ales faptul că orice contribuabil care nu-şi achita impozitul până la data de 15 din luna mediană a trimestrului devenea urmărit fiscal. Ulterior au fost elaborate şi aprobate numeroase legi cu privire la stabilirea dimensiunii impozitelor directe şi indirecte, taxelor vamale etc., cu privire la evaziunea fiscală şi metode de prevenire a acesteia etc.

“ Controlul fiscal este o formă a controlului financiar fiind instrumentul pe care îl au la îndemână puterile publice pentru supravegherea şi determinarea, prin metode şi tehnici specifice, a asigurării constituirii resurselor financiare ale statului, în speţă veniturile fiscale care reprezintă partea covărşitoare a acestora.” .

Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităţilor care au drept scop :

- verificarea realităţii, legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor de impozite şi taxe;

- verificarea corectitudinii şi exactităţii indeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili;

- activitatea de investigare şi constatare a evaziunii fiscale.

Printre obligaţiunile fiscale pe care le au contribuabilii se numără şi:

- obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile, sau, după caz, impozitele datorate, taxele contribuţiile la fondurile speciale;

- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termene legale, impozitele, taxele şi contribuţiile la fondurile speciale;

- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termene legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;

- orice alte obligaţii legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

În calitatea de contribuabili ce se supun controlului fiscal sunt persoanele fizice şi juridice, române şi străine, asociaţiile fără personalitate juridică, cărora le revin, în condiţiile legii, obligaţii fiscale.

Prealabil întocmirii programului de control fiscal, directorul Direcţiei de Impozite şi Taxe, precum şi conducătorii unităţilor fiscale subordonate vor proceda la selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi controlului.