Controlul financiar preventiv la societățile comerciale

1. INTRODUCERE

Controlul financiar propriu se organizează şi funcţionează la :

- ministere,

- departamente,

- alte organe centrale de stat,

- regii autonome,

- societăţi autonome,

- instituţii bugetare şi organe locale ale administraţiei publice.

Managerii unităţilor patrimoniale sunt obligaţi prin actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea acestora, să ia toate măsurile necesare pentru gospodărirea şi administrarea cu maximă eficienţă a mijloacelor materiale şi băneşti, şi apărarea integrităţii proprietăţii publice şi private.

Realizarea acestui deziderat implică organizarea şi exercitarea în interiorul unităţilor şi asupra activităţii lor, a unui control riguros şi sistematic în care există şi acţionează şi un control din afară.

Literatura de specialitate acordă un rol deosebit controlului din interiorul unităţii (propriu), pornind de la următoarele considerente:

- răspunderea pentru bunul mers al activităţii ca şi pentru modul de utilizare şi integritatea patrimoniului revine în primul rând administratorilor şi personalului salariat al unităţilor patrimoniale;

- eficacitatea controlului este cu atât mai mare cu cât este mai aproape de activitatea social-economică pe care o urmăreşte.

În acelaşi timp, controlul din afara unităţii îşi are obiectivele sale bine definite, urmărind înfăptuirea politicii economice, financiare şi sociale a statului, modul de constituire şi gestionare a resurselor, asigurând unitate în organizarea şi exercitarea controlului propriu al unităţilor patrimoniale.

Astfel, cele două canale de exercitare a controlului propriu al unităţilor patrimoniale nu se exclud reciproc, ci se îmbină armonios, eficienţa controlului constând în optimizarea raportului dintre acestea.

Controlul financiar propriu (din interiorul unităţii), organizat în virtutea actelor normative în vigoare, de managerii acestora, se manifestă sub următoarele forme:

- controlul financiar preventiv cu scopul de a opri de la efectuare toate acele operaţii economice şi financiare nelegale, nereale, neeconomicoase;

- controlul ierarhic operativ-curent, ca formă de control prin care persoana cu funcţie de conducere este obligată să verifice permanent activitatea compartimentelor sau persoanelor din subordine;

- controlul financiar de gestiune pentru efectuarea controlului ulterior cu caracter gestionar de fond asupra administrării mijloacelor materiale şi băneşti.

Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv, prin conţinutul său şi momentul executării, asigură oprirea de la efectuare a tuturor operaţiunilor economice sau financiare care nu sunt legale, reale, economice, oportune şi necesare şi cu scopul de a preîntâmpina încălcarea dispoziţiilor legale, imobilizarea fondurilor şi păgubirea avutului public şi privat.

Controlul este o funcţie a conducerii care asigură cunoaşterea şi perfecţionarea modului de gestionare a patrimoniului şi de orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii de producţie, repartiţie şi desfacere.

În condiţiile economiei de piaţă, controlul, ca formă de cunoaştere are în vedere interesele agenţilor economici bazaţi pe profit, interesele terţilor agenţi economici şi interesele statului.

Activitatea de control financiar propriu nu trebuie privită separat, ci integrată în acţiunea managerială.

2. DESFĂŞURAREAV ACTIVITĂŢII DE CONTROL, SURSELE DE INFORMARE UTILIZATE

Controlul poate să-şi atingă scopul urmărit, numai cu condiţia ca el să fie bine organizat pe întreg parcurs, începând de la unitatea ce dispune controlul şi terminând cu remedierea deficienţelor semnalate în actele de control. Organizarea activităţii de control însumează un tot unitar ce îşi găseşte expresia în cadrul informării şi documentării, pregătirii şi organizării, perfectării actelor de control, precum şi valorificarea rezultatwelor controlului.Complexul acestor activităţi ce se desfăşoară pe oparcursul mai multor etape ale procesului de muncă, impun organelor de control cunoaşterea temeinică a aestor etape, deoarece ele dau posibilitatea organizuării mai raţionale a muncii, a adâncirii problemelor, precum şi obţinerea unor rezultate corespunzătoare la terminarea controlului.

Etapele procesului de muncă din cadrul controlului pot fi grupate astfel : informarea, documentarea, pregătirea şio organizarea activităţii de control, controlul propriu-zis, gruparea, sistematizarea şi definitivarea constatărilor făcute, definitivarea materialului, urmărirea executării măsurilor luate de către unitatea care a dispus controlul la unitatea controlată.