Contul de Profit și Pierderi și Performanțele Întreprinderii

CAP. I DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND PERFORMANŢELE UNEI SOCIETATI COMERCIALE

Noţiuni generale privind contul de profit şi pierdere

Conform cadrului contabil general, performanţele întreprinderii se reflectă cu ajutorul Contului de Profit şi Pierdere. Acest cadru cuprinde conceptele şi principiile teoretice care alcătuiesc împreună sistemul de referinţă pentru întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare, precum şi modalităţile de comunicare a informaţiilor.

Performanţa unei întreprinderi se referă la câştigul sau pierderea acesteia, iar aceste facilităţi sunt reflectate cu ajutorul Contului de Profit şi Pierdere.

Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate caută să armonizeze reglementările, standardele şi procedurile contabile referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

În conformitate cu Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului.

Această Lege este aplicată împreună cu Reglementările Contabile Armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Conform tratatelor de Contabilitate, Contul de Profit şi Pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care măsoară performanţele activităţii unei întreprinderi, în cursul unei perioade date.

Definirea performanţei unei întreprinderi se face diferit, unii utilizatori de informaţie contabilă sunt interesaţi mai mult de informaţia privind profitul întreprinderii, pe când alţi utilizatori urmăresc fluxurile de trezorerie.

Măsurarea performanţelor întreprinderii vizează, în mod esenţial, măsurarea profitului, care poate fi abordată astăzi din trei laturi diferite şi anume:

o latură patrimonială, prin compararea valorii unei întreprinderi referitoare la 2 momente diferite, utilizând aceleaşi metode de evaluare.

Formula principală : ACTIVE – DATORII ═ CAPITAL PROPRIU .

o latură economică prin deducerea cheltuielilor din venituri, ambele referitoare la aceeaşi perioadă.

Formula de bază : VENITURI – CHELTUIELI ═ REZULTAT

o latură financiară, prin deducerea amortizării din fluxurile nete de trezorerie.

CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE – CHELTUIELI CU AMORTIZAREA ŞI PROVIZIOANE ═ REZULTATUL EXERCIŢIULUI

O clasificare a conturilor de rezultate după forma de prezentare :

- sub forma de tablou bilateral sau sub formă de cont.

- sub formă de listă.

Pe plan mondial, cea mai utilizată formă de prezentare a Contului de Profit şi Pierdere este forma listă.

Contul de Profit şi Pierdere conform tratatelor de Contabilitate cuprinde următoarele elemente principale şi anume : cheltuielile, veniturile şi rezultatul.

Orice cheltuială este contabilizată în Contul de Profit şi Pierdere atunci când s-a produs o diminuare de activ şi o creştere de pasiv şi atunci când această diminuare poate fi măsurată în mod fiabil.

Pe baza definiţiei din cadrul Bazelor Contabilităţii deducem că, veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, sub formă de creşteri de active sau de diminuări de pasive, care au ca rezultat creşterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât noile aporturi de capital, adică un venit este orice creştere de capitaluri proprii, alta decât creşterea capitalului.

În conformitate cu prevederile Standardelor Internaţionale faţă de definiţiile Bazelor Contabilităţii, Veniturile includ atât venituri din activităţile curente, cât şi câştiguri din orice alte surse. Veniturile din activităţile curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevenţe şi chirii.

Ca o concluzie, contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, după caz, conform Legii Contabilităţii nr.82/1991, contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.

Veniturile şi cheltuielile sunt principalele elemente ale contului de profit şi pierdere ce conduc la realizarea şi aflarea performanţei unei întreprinderi în decursul exerciţiului financiar, la finele acestuia.

Pentru a determina rezultatul net al exerciţiului trebuie luate în calcul toate veniturile şi cheltuielile constatate în cursul exerciţiului, în afară de cazul când o normă contabilă internaţională dispune sau autorizează o altă soluţie contabilă.

În ceea ce priveşte activitatea ordinară a unei întreprinderi aceasta cuprinde toate operaţiile efectuate conform obiectivului de activitate, fie cu titlu principal, fie cu titlu auxiliar.

Atunci când anumite venituri sau cheltuieli prezintă o importanţă, o natură sau o incidenţă, a căror menţionare este utilă pentru a explica performanţa întreprinderii în cursul exerciţiului natura şi suma acestor elemente trebuie specificate separat în Contul de Profit şi Pierdere.

Elementele extraordinare conform Tratatelor de Contabilitate sunt veniturile şi cheltuielile generate de evenimente sau operaţii strict delimitate de activităţile ordinare ale întreprinderii şi care, în consecinţă, nu pot fi considerate că se pot reproduce într-un mod frecvent, cum ar fi catastrofe naturale, exproprieri.

Din comparaţia definiţiei rezultatului exerciţiului între Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Bazele Contabilităţii rezultă că, în categoria elementelor susceptibile să satisfacă definiţiile de venituri şi cheltuieli sunt excluse de la determinarea rezultatului net al exerciţiului şi sunt incluse diferenţele din reevaluarea imobilizărilor şi profiturile sau pierderile care rezultă din conversia situaţiilor financiare ale unei întreprinderi străine.

Formula de bază a rezultatului net al exerciţiului unei întreprinderi este :

REZULTATUL ORDINAR + REZULTATUL EXTRAORDINAR – CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ═ REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI

(+) PROFIT (-) PIERDERE.

Conform Legii Contabilităţii 82/1991, în contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte lunar, cumulat de la începutul anului, iar rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte la închiderea exerciţiului.

Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de lege, iar pierderea contabilă se acoperă din profitul exerciţiului şi cel reportat, din rezerve, capital social, potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice şi hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor.