Costurile întreprinderii - element de competitivitate în firmă

I. ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII ÎN CONDIŢII CONCURENŢIALE

1.1. Consideraţii generale cu privire la relaţia întreprindere – mediul ambiant

Firma îşi organizează şi desfăşoară activitatea sa sub impactul condiţiilor concrete ale mediului său ambiant. Mediul ambiant reprezintă un ansamblu de factori eterogeni de natură economică, socială, politică, ştiinţifico-tehnică, juridică, geografică şi demografică ce acţionează pe plan naţional şi internaţional asupra întreprinderii, influenţând relaţiile de piaţă.

Întreprinderea este parte integrantă a mediului ambiant, este o componentă economică a acestuia.

În condiţiile actuale mediul ambiant se caracterizează printr-un dinamism accentuat, printr-o creştere spectaculoasa a frecvenţei schimbărilor. Mediul ambiant este de trei feluri:

– mediu stabil, unde schimbările sunt rare, de mică amploare şi uşor vizibile;

– mediu schimbător, unde schimbările sunt frecvente, de o amploare variată, dar în general previzibile;

– mediu turbulent, unde schimbările sunt foarte frecvente, de amploare mare, cu incidente profunde asupra activităţii întreprinderii şi greu de anticipat.

1.2. Obiectivele economice ale întreprinderii în condiţii concurenţiale

În condiţiile actuale, întreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu care urmăreşte maximizarea profitului, ci este un organism complex care se confruntă cu o multitudine de obiective contradictorii ce ţin de strategia fiecărei întreprinderi.

Concurenţa constă dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifestă în cadrul relaţiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cât mai numeroase.

Pentru a defini aceste forme se vor avea în vedere următoarele:

-interesele şi aspiraţiile clientelei;

-libertatea de a acţiona, interesele şi aspiraţiile producătorilor în calitate de ofertanţi;

-existenţa în mediul economic a unor reglementări juridice, a unor reguli cutumiare şi a unei stări psihologice-sociale care impun sau favorizează anumite acţiuni sau comportamente din partea agenţilor economici.

În condiţiile economiei de piaţă, concurenţa apare ca o necesitate obiectivă, face parte din ,,regulile de joc” ale pieţei.

Competitivitatea agentului economic este determinată, în principal, de trei mărimi caracteristice, aşa cum se arată în figura 1.1:

FIGURA 1.1

Ansamblul raporturilor de interacţiune în care intră agenţii economici în lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare şi a pieţei de desfacere formează sistemul relaţiilor de concurenţă.

Mijloacele şi instrumentele utilizate în relaţiile de concurenţă se pot delimita în jurul produsului, preţului, promovării şi distribuţiei.

Concurenţa poate fi:

- directă - manifestată între întreprinderile care realizează bunuri identice sau cu mici diferenţieri destinate satisfacerii aceloraşi game de nevoi.

- indirectă - manifestata între întreprinderile care se adresează aceloraşi nevoi sau nevoi diferite, prin oferta unei game variate de bunuri.

Statul trebuie să asigure un cadru concurenţial normal, care presupune existenţa următoarelor elemente:

- autonomia întreprinderilor;

- libertatea de înfiinţare a oricărui tip de întreprindere;

- promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecărei întreprinderi;

- reglementări economico-financiare egale pentru toţi agenţii economici,

- indiferent de forma de proprietate, mărime etc.;

- formarea liberă a preţurilor;

- stabilitate prin reglementări bugetare pe piaţa externă;

- măsuri pentru favorizarea participării pe piaţa externă;

- reglementări clare pentru sancţionarea, prin instanţă judecătorească, a întreprinderilor nerentabile etc.

II. COSTURILE ÎNTREPRINDERII

2.1. Noţiuni generale referitoare la costuri

Contabilitatea costurilor nu reprezintă o arie separată a contabilităţii, dar pentru că presupune câteva noţiuni şi proceduri tehnice, îi putem deosebi pe contabilii de gestiune de contabilii financiari. Contabilii de gestiune sunt specializaţi în determinarea costului produselor, lucrărilor, serviciilor funcţiilor, activităţilor, segmentelor organizaţionale etc., în general, a obiectului de cost (unitate de cost, purtător de cost). Obiectul de cost poate fi definit ca orice funcţie, proces, activitate, segment organizaţional, unitate fizică de produs, de lucrare, de serviciu pentru care suntem interesaţi să determinăm un cost.