Creditul și dobânda

CREDITUL. TRASATURI CARACTERISTICE

Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.

Operatiunea priveste doua parti; o parte acorda creditul si cealalta parte il primeste, sau altfel spus se indatoreaza.

Operatiunile de credit pot interveni intr-o gama larga de relatii intre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pana la tranzactiile formalizate ce se efectueaza pe pietele monetare sau financiare foarte dezvoltate si formulate in cadrul unor contracte complexe. O parte importanta a relatiilor de credit reprezinta mobilizarea capitalurilor disponibile si a economiilor.

Operatiunea de credit se poate defini astfel : o valoare actuala se transmite de un creditor unui debitor care se angajeaza sa-l ramburseze , dupa un timp, in conditiile specificate in acordul de credit, in cadrul caruia debitorul promite, de asemenea sa plateasca o dobanda pentru a remunera pe creditor.

In raporturile de credit, exista doua tipuri de riscuri probabile, si anume:

• riscul de nerambursare;

• riscul de imobilizare;

Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau deficientelor imprumutatului. Pentru prevederea riscului trebuie sa se analizeze temeinic imprumutatul prin prisma cerintelor respectarii raportului de credit : umane(competenta, moralitate), economice(situatia internationala, nationala, cadrul profesional), financiare(situatia financiara), juridice(forma juridica).

Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinatorul de depozite, care nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unor gestiuni nereusite a creditelor acordate. Creditele care se acorda, de regula, prin banci, angajeaza fonduri ce nu apartin bancii. De aici, necesitatea bancherului de a-si intari pozitia sa de creditor prin garantii personale sau reale.

Creditul poate fi consimtit in cadrul unei tranzactii unice; acordarea unui imprumut, vanzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit. Acordarea unui credit este un act de mare importanta in vederea caruia creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului. In acest sens, bancile isi creeaza un cadru propriu de informare si documentare, sau apeleaza la agantii specializati care studiaza capacitatea de plata si, respectiv potentialul economic al firmelor.

FUNCTIILE CREDITULUI

Principalele trasaturi distinctive ale relatiilor de credit sunt finantarea agentilor economici pe seama disponibilitatilor latente ale economiei, in conditiile rambursabilitatilor si perceperii de dobanda, si emisiunea monetara.

Functiile creditului sunt urmatoarele :

a) functia de mobilizare, de ameliorare calitativa a disponibilitatilor banesti si de redistribuire;

b) functia de emisiune;

c) functia de reflectare si stimulare a eficientei in activitatea agentilor economici.

a) functia de mobilizare, ameliorare si redistribuire

Formarea disponibilitatilor latente in activitatea agentilor economici, institutiilor, populatiei si concentrarea lor la banci constituie premisa principala pentru acordarea de credite. Se realizeaza, de fapt, crearea de catre banca a unei noi puteri de cumparare, pe care detinatorii de moneda pasiva nu au utilizat-o, producandu-se si o „reasezare” a cererii de valori de intrebuintare. Functia de redistribuire a creditului nu poate pune in evident dinamica masei monetare in circulatie, intrucat in ea se regaseste si se reflecta doar inlocuirea monedei pasive cu moneda activa, cantitatea ramanand aceeasi.

b) functia de emisiune

Manifestarea functiei emisiune consta in crearea de noi mijloace de plata in economie, a unei mase monetare suplimentare. Daca fondurile agentilor economici, resursele bugetului administratiei publice si ale populatiei sunt, in fiecare moment, limitate, creditul bancar apare ca fiind singura resursa „libera”, a carei marime ar putea lua valori in functie de deciziile subiective ale bancilor.

c) functia de reflectare si stimulare a eficientei activitatii agentilor economici

Eficienta economica a activitatii intreprinderilor se reflecta sensibil in situatia lor financiara, iar aceasta din urma in volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate, precum si in gradul de asigurare a capacitatii de plata.

Cu cat eficienta economica a unei activitati date este mai ridicata, celelalte conditii fiind invariabile, cu atat necesarul de fonduri este mai redus.