Cum a afectat criza economică și financiară grupurile de societăți

Rezumat

Criza economico-financiara din 2007-2013 este considerata a fi cea mai profunda criza de pana acum. Cauzele fiind atat de natura macroeconomica cat si microeconomica.

Efectele asupra economie au fost resimtite la nivel mondial, dar diferit de la un stat la altul în functie de reglementarile si nivelul de dezvoltare al acesteia. Grupurile de societati au suferit mult in urma crizei, unele au dat faliment in timp ce celelalte au incercat sa iasa din criza prin imprumuturi sau alte strategii cum ar fi concedierea angajatilor, micsorarea salariilor sau restrangerea pietelor de desfacere. Guvernele au luat masuri anticriza atat individual pentru protectia economiei nationale, cat si la nivel colectiv (la nivelul Uniunii Europene).

Criza economica a fost resimtita diferit în toate domeniile de activitate. Contabilitatea si auditul sunt considerate, in egala masura, unul dintre factorii declansatori ai crizei datorita reglementarilor inexacte si ineficiente ale standardelor intenationale. În urma unei analize, specialistii au luat o serie de masuri pentru înlaturarea inexactitatilor si pentru eficientizarea standardelor.

Cuvinte- cheie: criza economico- financiara, strategii, faliment, masuri anticriza, ACCA, IFRS,

Contabilitate, guvern

INTRODUCERE

Trebuie spus ca în evolutia noastra crizele pot fi definite ca fiind situatii caracterizate de o instabilitate pronuntata, sunt deci însotite de o volatilitate si de o incertitudine în crestere.

În situatii de criza (orice forma ar îmbraca ea) ne aflam într-o permanenta stare de neliniste si de nesiguranta legata de viitor, teama sau chiar panica. Instinctul nostru de aparare si de conservare ne îndeamna sa ne comportam uneori irational si sa accentuam si mai mult aceasta volatilitate. Problema cu definitia acestor crize consta în a spune cat de mare sa fie volatilitatea sau caderea pietelor pentru a încadra o evolutie de acest gen în categoria unei crize. Cat de mare sa fie inflatia, somajul sau scaderea PIB-ului unei tari pentru a aprecia intrarea ei într-o criza. Conventional s-a stabilit ca recesiune este atunci cand dupa 2 trimestre succesive avem de a face cu scaderea PIB-ului unei tari sau regiuni.

Criza economico-financiara din 2007-2013 este considerata a fi cea mai profunda criza de pana acum, criza a început în luna decembrie 2007, moment cand pierderea încrederii investitorilor americani în ipotecarea securitizata a condus la o criza de lichiditati ce a determinat o injectare substantiala de capital în pietele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Bancii Angliei si a Bancii Centrale Europene. Criza s-a agravat în 2008, întrucat bursele de valori din lume s-au prabusit sau au intrat într-o perioada de instabilitate acuta. Un numar mare de banci, creditori si companii deasigurare au dat faliment în saptamanile ce au urmat.

CUM A INCEPUT CRIZA ECONOMICA?

Pana prin 2007 bancile din State si din toata lumea s-au intrecut in a oferi credite. Sigur ca aceasta este ratiunea lor de a exista si din asta traiesc ele, numai ca bancile au oferit atatea credite incat la un moment dat nu au mai rezistat sub presiunea acestora.

Totul a inceput pe piata americana, unde bancherii ofereau credite chiar si catre animale, cersetori sau oameni decedati. Daca cineva dorea sa isi cumpere o casa si mergea la banca “Creditorul SUA” ca sa ceara un credit. Banca ii oferea acel credit chiar daca istoria de plata a lui si veniturile nu ii erau favorabile clientului care primea banii de la banca, dar pentru ca banca era constienta ca isi asuma un risc foarte mare, il incadra pe acest client in gradul de risc cel mai ridicat – subprime. Apoi pentru a nu-si asuma riscuri in plus, banca vindea aceasta ipoteca cu grad mare de risc de neplata catre un Hedge Fund (fond de hedging).

Precum o societate de asigurari, fondul de hedging prelua riscul de neplata al clientului si facea profit din diferenta dintre pretul de cumparare a acelei ipoteci si pretul de vanzare a ei. Dar de ce pretul de vanzare? Pentru ca fondul de hedging nu vroia nici el sa preia riscul acesta de neplata a clientului si vindea mai departe ipoteca. Fondul nu avea doar aceasta ipoteca ci vorbim de sute de milioane de dolari in ipoteci. Fondul de hedging lua toate ipotecile cumparate si le impartea pe grade de risc: ei faceau niste calcule si vedeau ca unii clienti sunt mai “riscanti” si exista nesansa ca acestia sa nu-si plateasca ratele, altii erau mai putin riscanti. Dupa ce impartea ipotecile cumparate in grade de risc diferite, fondul de hedging vindea mai departe aceste instrumente financiare nou create catre diferiti investitori precum fonduri de investitii, fonduri de pensii, companii de asigurari, banci sau chiar investitori privati foarte bogati care, contra unui castig bun, isi asumau aceste riscuri enorme.

Este interesant faptul ca existau mari sanse ca aceste instrumente financiare sa fie cumparate chiar de catre Banca “Creditorul SUA” de la care pornise practic toata povestea. Iar Banca putea merge si mai departe si, pentru a-si asigura protectie asupra acelor instrumente financiare cumparate, mergea sa le asigure la o companie de asigurari care se obliga ca in cazul in care s-ar intampla ceva cu respectivele instrumente financiare, aceasta sa plateasca suma asigurata. Asadar, totul era o spirala a banilor, care, daca s-a rupt la un moment dat a afectat intreg lantul.

Am prezentat mai sus, foarte simplificat, problemele care au dus la aparitia acestei crize financiare, care s-a transformat apoi in criza economica, din lipsa de lichiditati. Situatia este insa mult mai complexa, mai ales ca in joc au intrat si institutii de rating (precum S&P, Fitch, etc.) care nu au putut anticipa ceea ce urma sa se intample, oferind ratinguri foarte bune unor companii care apoi au falimentat. Odata cu demascarea problemelor insa, investitorii au intrat in panica si au inceput sa vanda masiv, ducand preturile si mai jos.