De la diferențele contabile naționale la nevoia de armonizare și convergență contabilă

Diferențele contabile

Contabilitatea, ca mijloc util și esențial de comunicare al informațiilor economice, utilizează un anumit limbaj economic, fiind considerată ca fiind cea care oferă limbajul afacerilor.

Limbajul funcționează transformând informațiile sau ideile în semne a căror semnificație este înțeleasă de membrii aceluiași grup cultural.

Pentru a descifra un mesaj este necesar să existe o înțelegere preexistentă a semnificației semnelor utilizate.

Limbajul contabil elaborat la nivel național este adaptat obiectivelor locale și nu a fost destinat să permită comunicarea între culturi diferite.

Neînțelegerea limbajului contabil poate fi cauzată atât de diferențele existente în informațiile furnizate; cât și de divergențele în percepția și interpretarea informațiilor de către destinatarii acestora.

În contextul globalizării economiilor se pune întrebarea : Ce va face și cum va comunica o societate care dorește să opereze dincolo de frontierele sale naționale (și deci și culturale), pentru a primi și transmite informațiile economice necesare în luarea deciziilor?

Diferențele contabile între țări constituie un obstacol în compararea informațiilor financiare.

Totuși modificarea limbajului contabil riscă să aibă efecte nefaste asupra calității mesajelor transmise pe plan local și asupra funcționării sistemului de comunicare.

Exemplu:

- schimbări în modul de măsurare al profitului în scopul alinierii la o abordare în vigoare la nivel internațional, poate avea ca efect consecințe fiscale deloc de neglijat sau modificarea relației cu investitorii locali;

- abordări diferite în recunoașterea și evaluarea activelor vor determina schimbări în structura bilanțului și rata îndatorării etc.

Perceperea și studiul diferențelor contabile între țări în literatura anglo-saxonă nu a apărut decât la sfârșitul anilor 1960, adică odată cu accelerarea comerțului internațional.

În Europa continentală conștientizarea diferențelor contabile este mai veche.

În profesia contabilă până la jumătatea secolului al XX-lea, contabilitatea a fost privită ca o disciplină tehnică.

Treptat, în literatura contabilă s-a conturat tot mai clar ideea că regulile contabile nu sunt un instrument de măsurare neutru, ci mai degrabă, rezultatul unui proces politic determinat de interesele economice ale părților interesate.

Figura 1 - Originea diferențelor contabile

(după A. Haller și P. Watson)

De ce practici diferite?

Contabilitatea este o construcție socială (un joc social) care, în consecință, reflectă societatea în care se dezvoltă.

Contabilitatea este supusă unei reglementări (scrise) precum și unor reguli (nescrise) care s-au dezvoltat în practică. Reglementările sunt adesea consecința evenimentelor și circumstanțelor economice.

Ansamblul regulilor contabile dintr-o țară, ceea ce convențional se traduce în expresia „principii contabile general admise” sunt reprezentate de un ansamblu de obligații legale apărute în timp și dintr-o serie de practici elaborate ca răspuns la circumstanțe particulare.

Exigențele legale sunt adesea răspunsuri la scandalurile financiare, la abuzurile sistemului sau la presiunile economice.

O nouă reglementare nu este doar o simplă schimbare a regulilor existente, ci presupune instituirea unui nou echilibru între actorii sociali și o reprezentare a contabilității în raport cu realitatea economică și socială.

Regulile contabile pot fi diferite de la o țară la alta. Răspunsul societății pentru fixarea unor reguli poate fi foarte diferit, de exemplu: în țări precum Franța, Germania - legislația în domeniu este foarte detaliată; în Marea Britanie - legea conturează prescripții minimale.

De asemenea, atitudinea față de lege este foarte diferită, astfel:

„În Germania, tot ce nu este explicit autorizat de lege este interzis;

în Anglia, tot ce nu este explicit interzis, este permis;

în Rusia, totul este interzis, uneori chiar și ce este autorizat de lege;

în Italia, totul este permis, chiar și ceea ce este interzis de lege.”*

Există, în egală măsură, reguli nescrise, parte a culturii unei societăți, care fac ca modul de reglementare să varieze de la o țară la alta.

De asemenea, anumite țări, au o tendință naturală de a se inspira după principalii parteneri economici, care adesea sunt și ce mai apropiați din punct de vedere cultural.